Este uimitor cum creștinii nu sunt atenți la capcanele vrăjmașului. De obicei, omul care face apel în ultima clipă la Evanghelie este plin de probleme și, în unele cazuri, cu totul înfrânt; cu toate acestea, când se convertește, viața i se schimbă. Pe măsură ce trec zilele, se umple de belșug și, dacă nu stă de veghe și nu se roagă, va cădea în ispita de a crede că nu trebuie să se ducă tot timpul la biserică, să citească Biblia, și nici să se roage ca la începutul umblării în Hristos.

Diavolul se preocupă mult de cel care îi este o amenințare. La începutul domniei sale, Asa s-a lăsat să fie folosit de credință și, astfel, împărăția sa a fost binecuvântată. Poporul lui Iuda a avut parte de zece ani de pace. Regele care s-a bucurat de bunătatea lui Dumnezeu a poruncit ca mesajul Celui Preaînalt să treacă prin toată țara, iar stâlpii idolești și ai vrăjitoriei să fie scoși. Adevărul este că însuflețirea aduce întotdeauna pace și prosperitate.

Credința ne face să iubim în primul rând pe Dumnezeu și, apoi, pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Ea ne trezește interesul față de Împărăția Cerurilor și, prin urmare, așa cum știm, diavolul începe să ne atace într-un mod diferit decât a făcut-o înainte. Efortul său este să ne îndepărteze de harul sfânt, făcându-ne să devenim religioși. Practicile religioase create de om sunt la fel de dăunătoare ca cele săvârșite de vrăjitorie.

În timp ce mergea călăuzit de Duhul lui Dumnezeu, împăratul Asa a văzut cum belșugul i-a cuprins țara, ajungând la toți oamenii. Au fost zile minunate, dar chiar și văzând toate acestea, în loc să laude pe Domnul, a hotărât să facă ceva care, într-o zi, va face loc răului. Diavolul și-a schimbat planurile de a-i scoate pe oameni din prezența sfântă. Însă, împăratul nu s-a gândit la asta și nici nu s-a rugat ca Cel Preaînalt să-i dezvăluie dacă ceea ce simțea el vine de la El sau de la diavol.

Cei care umblă în credință văd că bătăliile se slăbesc, pentru că dușmanul știe că nu se poate confrunta cu cei care sunt călăuziți de Dumnezeul armatelor lui Israel. În timp, se pare că diavolului nu îi mai pasă de noi, dar aceasta este pură înșelăciune,căci Satana nu încetează niciodată să ne ispitească. De fapt, planurile sunt cele ce se schimbă. Ceea ce vine pe ascuns nu este mai puțin periculos decât o boală incurabilă sau alt atac mortal din iad.

Uneori, vrăjmașul se folosește de anumite defecte sau vicii precum mândria, desfrânarea sau, așa cum vedem în acest studiu, frica; astfel, sufletul vitejilor lui Dumnezeu care nu stă de veghe ajunge să considere multe dintre atacurile sale de credință ca fiind periculoase. Cel rău își modifică planurile, dar nu și scopurile sale rele. În cele din urmă, când ne așteptăm cel mai puțin, ne trezim înaintea unei agresiuni uriașe ca cea cu care Asa s-a confruntat împotriva lui Zerah, Etiopianul.

Zerah s-a pornit împotriva lui Asa cu o oștire de un milion de oameni și trei sute de care. Era vorba de aproape doi soldați etiopieni la unul singur din Iuda. Omenește vorbind, nu exista scăpare la așa ceva. Cu toate acestea, împăratul lui Iuda era prieten cu Domnul și I-a cerut ajutorul, și acel dușman a fost învins. Dacă și tu te-ai lăsat amăgit de mândrie, frică sau orice lucrare a iadului, strigă, căci Dumnezeu te va auzi.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares