Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că, dacă nu suntem mustrați, îndreptați de Tatăl nostru, nu suntem fiii Săi, ci feciori din curvie (Evrei 12: 8). Prin urmare, trebuie să nădăjduim că dragostea sfântă ne va îndrepta atunci când este necesar. Ori de câte ori ești mustrat, să nu te împotrivești cuvintelor Domnului, ci primește corectarea de bunăvoie. Este necesar să înveți lecția de îndată pentru a nu face nimic care să cauzeze vreun rău.

Cum Cel Preaînalt este Tatăl nostru, El nu ne va lăsa să ne rătăcim pe cărările greșelii, ci va face totul pentru ca să nu ajungem pe ele, căci sfârșitul lor este moartea - despărțirea noastră veșnică de Dumnezeu. Așadar, atunci când Domnul te îndreaptă, arătându-ți că ești pe calea greșită, mulțumește imediat și corectează-te. Doar cei care nu se gândesc la fericirea lor veșnică nu iau în seamă ceea ce Domnul le spune sau le face.

Pentru cei care trăiesc în trup, mustrările sfinte nu sunt niciodată binevenite. Dimpotrivă, cei care trăiesc în Duh, când sunt mustrați, se bucură și se îndreaptă imediat. Vezi ce fel de om ești. Ți-ai schimbat biserica pentru că pastorul predică întotdeauna împotriva unor lucruri pe care le faci greșit și crezi că, în cazul tău, îți este permis? Dacă da, te porți ca cineva fără minte.

De asemenea, gândește-te dacă ai fost înțelept. Cuvântul spune că cine iubește măsura iubește cunoașterea. Dacă acest lucru se întâmplă în inima ta, nu te vei simți niciodată rănit dacă Domnul îți spune că ceva nu este bun și trebuie să nu mai gândești sau să faci anumite lucruri, deoarece te vor ține legat de vrăjmaș. Așadar, dacă ești împotriva mustrărilor sfinte, nu ești prieten cu Dumnezeu. Când omul se împotrivește Cuvântului, se depărtează de Domnul.

În mustrarea pe care ți-o dă Dumnezeu se află puterea necesară pentru a te scoate din cursa pe care ți-a întins-o cel rău. Omului căruia îi place greșeala dovedește că este stăpânit de duhul acelui păcat - fie în spirit sau trup. Când se întâmplă asta, diavolul are puterea de a-i cuprinde trupul, precum și sufletul sau spiritul, și de a pune acolo o boală grea și nimicitoare. Îndurare!

Să stai departe de prostie! Căci, este un semn că ești în strânsoarea lui Satana. Cei care sunt în Dumnezeu nu pot suporta nici cea mai mică atingere a Duhului Sfânt care vine să-i convingă să părăsească calea morții. Ori, singurul scop pe care Cel Preaînalt îl are pentru a te face să nu cazi în păcat este să nu te lase să te pierzi pentru totdeauna. El face asta nu pentru că ești special, ci pentru că nu vrea să te vadă în suferința veșnică.

Ce oare vei face tu? Te vei lăsa pradă prostiei sau vei accepta mustrarea Domnului? Când omul se opune cu îndârjire sfaturilor Duhului Sfânt, devine idiferent la glasul sfânt. Acest fel de oameni cred că dacă alții fac ceea ce fac, aceștia din urmă sunt cei care se vor pierde pentru totdeauna, și nu ei. Îndurare, Doamne!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares