Dacă nu vom îndeplini planul pe care Domnul ni l-a dezvăluit pentru viața noastră, vom rămâne singuri și, astfel, putem pierde calea cea bună. Cine crede că își poate urma propria voință și, doar cu o rugăminte de iertare, va avea puterea sfântă de partea sa, ar trebui să fie mai atent. Omului care păcătuiește în mod voit îi va fi mai greu să restabilească comuniunea întreruptă (2 Petru. 2: 20-22). Dumnezeu nu este rău, dar nici fără de minte. Ia seama la vrăjmaș!

Cel mai bine este să fii mereu cu inima deschisă (Psalmi 18:25). Astfel, dacă îți dai seama că te depărtezi de Cel Preaînalt și îl lași pe vrăjmaș să găsească o spărtură către sufletul tău, nu încerca să te prefaci nevinovat. Dumnezeu se uită la pricina ce vine din inimă, și nu la ceea ce spune o gură rea (Matei 15,8). El știe ce se află în străfundurile omului și, atunci când dă de rău, acel suflet se află în păcat. Pe de altă parte, cei nevinivați vor fi ajutați la vreme de încercare.

Domnul dă un scut celor ce umblă în nevinovăție (Proverbele 2.7). Păcatul și pricina care au făcut pe cineva să greșească vor fi întotdeauna descoperite înaintea Lui. Dacă omul își mărturisește vina și își cere iertare, Dumnezeu îl iartă și îl ajută, astfel încât să nu mai greșească și nici să se pună sub jugul lui Satana. (Proverbele 28.13). Dimpotrivă, cei nesinceri sau mincinoși vor trebui să plătească cu pedeapsa pe care o aduce greșeala lor.

La ceva timp după ce David a scris acest lucru, Cel Preaînalt S-a arătat lui Solomon, după ce acesta a construit Casa lui Dumnezeu, casa regelui și tot ceea ce primise poruncă să facă. I s-a spus că dacă va merge înaintea Lui precum tatăl său a făcut-o, cu cu inima deschisă și sinceritate, să împlinească tot ceea ce i s-a poruncit, tronul său va fi întărit pentru totdeauna (1 Împăraților 3.5-14). Domnul Însuși a adus mărturie despre sinceritatea lui David.

După ce David a spus că este sincer, a rugat pe Dumnezeu să-l elibereze. Domnul știe că nu suntem desăvârșiți și greșim în multe fapte; totuși, dacă suntem sinceri și nu încercăm să ascundem nimic de El, atunci când strigăm la El să ne izbăvească, vom primi răspuns. Ori, asta este tot ceea ce El are nevoie pentru a ne elibera de ispitele ce ne vor face să ne stricăm calea. Dumnezeu se îngrijește întotdeauna de cei cu inima curată (Psalmi 73: 1).

În cele din urmă, regele s-a rugat ca Dumnezeu să aibă îndurare față de el. Aceasta este o cerere de la cineva care știe că, aparent, în ciuda faptului că nu a părăsit prezența sfântă, nu poate înainta decât numai dacă Domnul îi arată îndurare. De fapt, ispita este ca o furtună care, după ce trece, își lasă întotdeauna însemnele stricăciunii. Așa cum trebuie să curățăm străzile, să îndepărtăm copacii și ramurile căzute, tot așa avem nevoie de ajutor sfânt pentru a ne curăța complet.

Fiindu-I milă de noi, Domnul își deschide brațele și ne întâmpină din nou în părtășia Sa. Astfel, inimile noastre se întorc la bucurie și caută prezența Tatălui. Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă,dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea. (Prov 11.3). Oamenii nevinovați demonstrează că iubesc pe Cel Preaînalt, dar și contrariul este adevărat.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares