Rugăciunea credinței este singura care face ca puterea lui Dumnezeu să lucreze pentru vindecarea bolnavilor, a celor asupriți și izbăvirea sufletului. Este mai mult decât o cerere către Domnul, dar este un ordin pentru vrăjmaș, care se ascunde în spatele suferinței, ca să ia totul și să părăsească pe cel pe care l-a făcut să sufere. Rugăciunea credinței este ceea ce învățăm în Cuvânt, care ne aparține. Această rugăciune aduce puterea sfântă pentru a îndeplini toate făgăduințele Domnului.

Duhul Sfânt l-a folosit pe apostolul Iacob pentru a scrie clar despre acest lucru. Rugăciunea credinței este un lucru pe care nu trebuie să încetăm de a-l face niciodată, deoarece funcționează chiar și atunci când păcatul împiedică vindecarea sau izbăvirea. Adevărul este că nu trebuie niciodată să luăm asta ca pe un joc sau să încetăm de a ne ruga sincer lui Dumnezeu. Când vă rugați în Numele lui Isus, nu folosiți acest Nume în zadar fără să așteptați răspunsul sfânt.

Rugăciunea credinței este mai mult decât o poruncă ca răul să plece, căci ne face să fim într-un dialog cu Cel Preaînalt, să ne împăcăm cu El și apoi bolnavul este vindecat. De îndată ce se întâmplă acest lucru, omul trebuie să-și mărturisească imediat păcatele Domnului și să primească iertarea Sa. Cel vindecat trebuie să aibă grijă să nu cadă mai departe în păcat (1 Corinteni 10:12). Ori de nu, poate suferi boli și mai grave.

Dacă există rău în inimă, dacă omul îți ascunde păcatele sau continuă în greșeală, nu va fi posibil să se facă rugăciunea credinței, chiar dacă alții implicați încearcă din răsputeri. Când strigați la cineva, căutați sfatul sfânt despre ce aveți de făcut. Dacă sunt păcate, cereți omului să-și le mărturisească, astfel încât zidul ridicat de păcat să fie dărâmat.

În vindecarea paraliticului adus înaintea lui Isus de patru bărbați, este evident că vindecarea este mai ușor de obținut decât iertarea păcatelor (Marcu 2: 3-12). Aproape toată lumea crede că este suficient să mărturisești răul pentru a fi iertat. Dumnezeu iartă și despre asta nu există nicio îndoială; dar când greșeala cauzează rău cuiva sau îl dezonorează, păcătosul trebuie să se împace cu cel jignit pentru a fi iertat.

Nu există nicio contradicție între faptul că rugăciunea credinței face ca păcatele să fie iertate și necesitatea ca omul să și le mărturisească. Domnul nu va lăsa niciodată partea rănită să rămână păgubită; prin urmare, El îl îndeamnă pe păcătos să se împace cu acesta din urmă, până nu este prea târziu. Cine vă garantează că veți putea face rugăciunea credinței dacă vă ascundeți greșeala sau mințiți? De ce să nu te împaci la timp când ești în drum cu adversarul tău (Matei 5.25)?

Tot ceea ce primim de la Domnul este prin har. Tatăl nu acceptă sacrificii decât cele potrivit adevărului. Nu încercați să vă ascundeți greșeala, pentru că, din cauza ei, diavolul vă are în mâini. Lumea este plină de ispite, dar să nu vă temeți de ele și să nu fiți disperați când vor veni, pentru că Dumnezeu nu le va lăsa să fie mai mari decât puterea voastră (1 Corinteni 10:13).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares