Petru a pus în practică ceea ce a învățat de la Isus. Pentru apostol, darul lui Dumnezeu era de netăgăduit și funcționa ori de câte ori el acționa așa cum a fost învățat. În vindecarea paraliticului, de exemplu, care se afla lângă poarta templului, numită Frumoasă, Domnul pur și simplu a poruncit bărbatului să se ridice și să meargă (Faptele Apostolilor 3.2-6). Astfel, Petru a învățat nu numai să ceară binecuvântarea, ci și să se închine în rugăciune.

Astăzi, ceea ce învățăm de la Cel Preaînalt are aceeași putere ca în zilele lui Petru. Problema este de a nu crede în modul corect, deoarece fostul pescar nu avea nici o îndoială că cuvântul Învățătorului va fi confirmat. La urma urmei, fusese deja mustrat când mergea pe valuri, ascultând de glasul Domnului, dar cu sufletul îndoit (Matei 14: 29-31). Mai târziu, și-a dat seama că niciun cuvânt al lui Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Petru nu se temea în fața autorităților evreiești, care îi interziceau să vorbească în Numele lui Isus. Această fermitate i-a făcut pe acei conducători să se minuneze și, când li s-a spus că este un om fără carte, au fost și mai surprinși. Ceea ce va face diferența pentru noi este certitudinea că Domnul este alături de noi pentru a împlini ceea ce a promis. Așadar, rămâneți în comuniune și, atunci când simțiți îndrumarea sfântă, nu dați înapoi.

Petru venea la cei mântuiți care locuiesc în Lida. Fără îndoială, acei frați dragi au fost mulțumiți de vizita lui, deoarece au avut parte de mai multe lucrări ale lui Dumnezeu. Cu siguranță, nu au fost dezamăgiți, pentru că au văzut imediat cum lucrează credința unui slujitor al Celui Preaînalt. Petru nu a omis să-i spună lui Enea - care a stat la pat vreme de opt ani - că Isus îl poate vindeca. Apoi, după ce a primit porunca apostolului, Enea a putut merge.

Facem oare lucrarea lui Dumnezeu și în zilele noastre? Cât de des trebuie Duhul Sfânt să ne facă să înțelegem că este responsabilitatea noastră să vindecăm bolnavii și să eliberăm pe cei asupriți? Modul în care credem face diferența. Dacă propovăduitorul este îndepărtat de Dumnezeu, chiar dacă nu este în păcat, puterea sfântă nu îi va răspunde la determinare. Deci, de ce să trăim departe de Cel care ne este Ajutorul?

Atât locuitorii din Lida, cât și cei din Sarona - un oraș apropiat - au văzut ce s-a întâmplat cu Enea și s-au convertit. Biserica are nevoie astăzi de acest tip de slujitor. Gata cu tot felul de pretinși filozofi, religioși și alții la fel care nu au credință sau putere în viața ta. Biserica are nevoie de bărbați și femei care umblă în Dumnezeu și fac voia Lui în orice moment.

Acesta era mesajul ce lipsea pentru ca acei frați să poată cuceri acel oraș. În cazul nostru, același lucru trebuie să se întâmple! Nu vom câștiga pe cei pierduți dacă ridiculizăm credința oamenilor în religiile lor sau dacă vorbim fără noimă. Ceea ce va face diferența va fi propovăduirea Evangheliei, în puterea Duhului Sfânt, cu minuni, miracole și semne.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares