Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.
Psalmi 119.49,50
Psalmistul a fost folosit pentru a ne da lecții importante. El l-a rugat pe Domnul să-și amintească de cuvântul pe care i l-a dat. Aceasta este o cerere bună, deoarece ar trebui să fim recunoscători pentru ajutorul dat în anumite situații. Când vine de la Domnul un cuvânt în viața ta, devii deținătorul acelei făgăduințe. Lucrul bun este că acesta nu este gol, ci, dimpotrivă, aduce puterea necesară pentru a realiza ceea ce face vestește.
Mesajul pe care ți-l dă Scriptura este să stai în nădejdea cuvântului. Astfel, ți se dă ceea ce este necesar pentru desăvârșirea lucrării Domnului și, la un moment dat, vei simți că este timpul să dai răul afară și să-ți asumi binecuvântarea. Apoi, într-o fracțiune de secundă, suferința s-a încheiat, problema este rezolvată și ești liber, o dată pentru totdeauna, de atacul celui rău.
Această așteptare nu este o atitudine pasivă, nu înseamnă să stai cu mâinile în sân și să aștepți binecuvântarea, ci să fii activ. Odată ce primești făgăduința, chiar dacă trebuie să aștepți până când ți se va da undă verde, poți începe să ceri ieșirea răului. Lui Dumnezeu îi place să-și vadă copiii acționând ca niște adevărați eroi, oameni neînfricați, care nu acceptă suferința în viața lor.
Făgăduința este mângâierea la necaz, soluția la problema ta. Nu o pierde pentru nimic în lume, ține-o ca și cum ți-ar fi singura salvare și apoi vei vedea puterea sfântă îndeplinind exact ceea ce Domnul a făgăduit. Așadar, așteaptă în mod activ cuvântul trimis până când simți momentul pentru a intra în posesia acestuia. Credința ta va arăta timpul potrivit pentru a da porunca ta și a pune capăt lucrării rele.
Dumnezeu nu are altă cale de a ne mângâia în necazul nostru decât prin cuvântul pe care ni-l trimite. Când înțelegi ce îți spune El, zâmbește și ia hotărârea finală. Tu ești cel care trebuie să îndeplinească lucrarea, așa cum a făcut-o Isus în zilele Sale pe pământ. Învățătorul a spus că, pentru a face la fel ca El, sau chiar lucrări și mai mari, condiția este să crezi în El (Ioan 14:12). Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu nu duce lipsă de nimic.
Cuvântul trimis de Cel Preaînalt psalmistului l-a însuflețit. La fel va fi și cu tine. Oferindu-ne revelația voinței Sale, Domnul își face partea Lui din lucrare. El nu ne trimite orice cuvânt, ci unul care este pe deplin capabil să ne scape de atacul rău. În primul rând, cuvântul ne dă vigoare și putere, iar apoi, pe măsură ce stabilim că lucrarea va fi făcută, punem în acțiune puterea lui Dumnezeu.
Rugându-l pe Domnul să-și amintească de cuvântul dat, psalmistul avea în gând spusele Celui Preaînalt, care l-a întărit și l-a izbăvit din necaz. Astfel, acesta a început o nouă viață în credință. Încearcă să-ți amintești ce ți-a spus Dumnezeu, roagă-te, întărește-te în credință și apoi cere răului să iasă.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares