Oamenii care slujesc diavolului au și duhul acestei ființe ticăloase și, prin urmare, nu vor putea ajuta pe nimeni, chiar dacă vor. Lupta pentru supraviețuire a celor care nu au credință în Isus nu este ușoară, deoarece bolile, problemele cu oamenii nechibzuiți și răuvoitori, pe lângă asuprirea vrăjmașului, îi fac să se descurajeze. Astfel, cei oprimați sau posedați de forțele întunericului au de dus o luptă cu mult mai mare.

Cei care sunt copii ai Celui Preaînalt au Duhul Sfânt (Ioan 14:26) și, chiar și atunci când sunt duși în pragul păcatului, în momentul săvârșirii faptei, se întorc și, pocăiți, intră în prezența sfântă, rugându-se și cerând îndurare. Numai și din acest punct de vedere, nu este posibil să înțelegem cum unii nu îl caută pe Domnul pentru a scăpa de relele care sunt pretutindeni. Nu este nimic mai rău decât mustrarea conștiinței pentru a fi făcut rău cuiva.

Confruntându-se cu un necaz, acești oameni își pot aminti de zilele bune în care au fost folosiți de Dumnezeu și pot încerca să se ofere în ajutor, dar nu vor reuși, căci, fiind în păcat, Tatăl nu îi va putea folosi. La rândul său, Satana va face orice pentru a împiedica folosirea acestor vieți împotriva lui. Cum nu suferă cel care cunoaște Adevărul, dar nu poate face nimic. Sentimentul de neputință al omului care a fost în mâna Celui Preaînalt este foarte dureros.

Slujitorii stricăciunii vor putea ajuta pe cineva doar dacă vor avea curajul să meargă la Domnul pentru a se îndrepta cu El. Când își cer iertare pentru greșelile lor și părăsesc calea rea, pot redeveni unelte în mâinile Celui Preaînalt. Cine caută ajutor la un creștin care este în păcat își irosește timpul. Este de observat că un om a început să fie refolosit de Dumnezeu atunci când nici nu cere, și nici nu insinuează că ar trebui cumva să fie răsplătit pentru vreo realizare.

Viața celor care și-au părăsit Tatăl ceresc e foarte tristă și chinuită. Nimic nu funcționează pentru ei, din cauză că dau greș mereu în toate. Nu există uși care să poată împiedica intrarea demonilor în casele acestor oameni și, în cele din urmă, când le va veni vremea plecării, aceasta va fi în mijlocul unei mari dureri. Cel mai trist lucru este că vor merge până la rătăcirea veșnică împreună cu mulțimea care s-a opus mântuirii (Matei 13:42). Ce sfârșit trist!

Mulți s-au întors să fie robi vrăjmașului, iar alții sunt pe cale să-i slujească și lui Satana. Ei ar fi putut continua să slujească Celui care nu-Și lasă niciodată slujitorii credincioși (Psalmi 37:28), dar au preferat să umble în păcat. În loc de îmbrățișarea plină de iubire a Domnului, ei vor avea parte de ura șarpelui viclean. Cei care se abat de la cale își pierd demnitatea și au numai necazuri în viața lor și a familiilor lor, fără a putea face nimic.

Analizează-ți modul în care ai trăit. Nu-l lăsa pe mincinos să te mai amăgească (Ioan 8: 44c). Ia hotărârea cea mai evlavioasă, îndepărtându-te de vrăjmaș. Fii un om bun, un slujitor al dreptății sfinte. Lasă ca lucrările Celui Atotputernic să se împlinească în tine. În acest fel, te vei putea împlini prin realizarea voii sfinte și, în același timp, nu te vei putea afla niciodată sub stăpânirea mincinosului.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares