Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său
Psalmi 146.5
Mesajul important din acest verset este că Domnul vrea ca fiii Săi să aibă succes în toate. Acesta a fost unul dintre scopurile lui Dumnezeu în a-i porunci lui David să scrie acest lucru în Scripturi. Cei care cred ceea ce spune El și cer ajutorul Său, pe lângă faptul că primesc ajutorul sfânt, vor lăsa o lecție frumoasă pentru generația viitoare. Responsabilitatea de a fi fericiți este numai a noastră.
Cei care au încredere în Cel Preaînalt se remarcă printre oameni. Așa s-a întâmplat cu Iacov. El nu avea un Dumnezeu absent; dimpotrivă, a făcut ca Cel Atotputernic să lucreze în favoarea sa. Așa vrea Domnul să ne vadă acționând cu credință. Astfel, responsabilitatea de a avea succes sau de a continua să eșuăm este a noastră. Iacov a dovedit că firea omului nu contează, pentru că oricine are lumina sfântă va birui întotdeauna.
De ce Domnul este Dumnezeul lui Iacov? El a fost numit astfel din mai multe motive găsite în viața acestui patriarh al izraeliților. Când Cel Preaînalt S-a revelat lui Iacov, acesta a decis să încheie un legământ cu El. Jurământul său pentru a fi plătitor de zeciuială arată că știa să negocieze (Geneza 28: 21-22). Mai mult, după ce a spus rugăciunea când Esau, fratele său, venea împotriva lui cu 400 de oameni, Iacov a triumfat cu Dumnezeu, căci intenția fratelui s-a schimbat (Gen. 32: 9-12; 33: 4).
Ce s-a întâmplat cu Iacov arată că Cel Preaînalt poate fi și Ajutorul tău. Astfel, răspunsul tău la îndrumarea Celui Atotputernic te va face victorios sau nu. Este bine să nu fii mâhnit, să nu ții ranchiună și nici să renunți la dreptul tău. Iacov, cu altă ocazie, a știut să fie ferm cu Laban, iar Cel Preaînalt l-a ajutat de zece ori când socrul său i-a schimbat salariul, închizând gura celor care nu doreau decât să profite.
Nu vă puneți niciodată nădejdea în om sau în instituții civile, militare sau religioase. Numai Cel Preaînalt este demn de atenție și laudă. Oricine își adresează cererea de rugăciune unui sfânt, Fecioarei Maria sau oricărui înger nu respectă îndrumarea dată de Isus că trebuie să strigăm doar la Tatăl. Omul care se roagă către o altă ființă, în afară de Dumnezeu, își adresează de fapt cererea diavolului. Îndurare, Doamne!
Când vă duceți să vă rugați, rugați-vă Tatălui, în Numele lui Isus, și folosiți drept fundament spuselor ceea ce ați învățat în Cuvântul sfânt. Nu uitați să faceți din Domnul Dumnezeul vostru, Cel care poate face orice și Se îngrijește de toți cei care se roagă Lui. Atunci veți ști că El este un împlinitor credincios al făgăduințelor și nu face nicio diferență între oameni (Romani 2:11). Cel Preaînalt va fi pe cât de mare Îl faceți voi să fie.
Succesul în toate depinde de modul în care credeți în Domnul. Credința vă este ca un învățător care vă va îndruma când și cum să vă rugați. Punându-vă nădejdea în Cuvântul sfânt, veți fi acei oameni pe care Cel Preaînalt i-a vrut. Ceea ce înțelegeți din Scriptură va fi imaginea pe care Dumnezeu a făcut-o despre voi.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares