Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele!
Psalmi 6.8
Uneori, ispita face pe omul în Dumnezeu să comită un păcat grav; din această cauză, se simte părăsit și, în același timp, sub stăpânirea vrăjmașului care l-a ispitit. Sufletul îi va fi cuprins de teama că i se poate întâmpla ceva rău; se teme că Domnul, în mânia Lui, îl poate mustra sau pedepsi. Oricine se află în această stare este rugat să continue citirea acestui studiu. Dumnezeu vrea și îl va izbăvi pe om de puterea celui rău.
Taina este să strigi după îndurarea sfântă, pentru că te va izbăvi de greșeală și te va face să te bucuri din nou de comuniunea cu Tatăl. Fără asta, nu te vei împlini niciodată în viață, din cauză că păcatul ne desparte de Dumnezeu, ascunzându-I fața (Isaia 59.2). Fără a vedea lumina feței Domnului, suntem tulburați, pentru că avem nevoie de acea lumină, care este Cuvântul - candelă pentru picioarele noastre - pentru a ne lumina cărarea (Psalmi 119,105).
Îndepărtarea de Dumnezeu ne face să ne simțim slabi, bolnavi și cu sufletul putred. Nu este nimic mai rău decât remușcarea de a fi trădat pe Domnul și pe cel care a avut încredere în tine. Întrebarea este: de ce să nu te mărturisești amândurora? De ce ai sentimentul că nu vei fi mântuit? Acest lucru se va întâmpla numai dacă nu te îndrepți, oprindu-te pentru totdeauna din greșeală. De tot o amâni pentru mai târziu s-ar putea să nu mai ai timp.
Cei care au căzut în ispită au trupul cu totul slăbit. Unii oameni au halucinații, iar alții au căzut în depresie și chiar cred că nu vor fi niciodată acceptați de Domnul. Sufletul tulburat îl face pe om să acționeze ca și când nu ar fi o ființă umană. Trebuie să readuci pe Dumnezeu în sufletul tău, pentru că numai El te poate izbăvi de la osândă. El face acest lucru pentru că este bun și milostiv (Psalmi 145.8).
În situația în care se află cel ce a căzut în ispită, nu există amintiri despre Dumnezeu, din cauză că acesta este dominat de firea lui Satana. De va continua așa, se va îndrepta către rătăcirea veșnică. Nu este suficient să nu mai poți de gemete și este în zadar să-ți stropești așternutul și să-ți scalzi patul în lacrimi (Psalmi 6.6). Ochii îți sunt mistuiți de lacrimi și îmbătrâniți din cauza dușmanilor (v. 7). Este necesar să urmăm îndrumările sfinte pentru a scăpa de toate acestea odată pentru totdeauna.
Remediul este unul singur: mărturisește-te Domnului, împăcându-te cu El și apoi, printr-o rugăciune sinceră și fermă, poruncește tuturor celor care practică nelegiuirea să se îndepărteze de tine. Altfel, nu vei afla niciodată pacea și împlinirea pe care Cel Preaînalt vrea să ți le dea. Acesta este cel mai bun moment pentru a te ruga și a lua poziție; hotărârea de a-ți deschide inima este ceea ce contează. Ușa îți este deschisă, dar dacă nu intri, se va închide pe vecie.
Fii tare și sincer cu Domnul. Nu lăsa nimic să stea între tine și Cel Preaînalt. Oricine este clevetitor, necinstit și necredincios și își întreține mânia, rănile sau ura din inimă, trebuie să-l caute pe cel pe care l-a jignit și să se împace cu el cât mai curând posibil. Vorbește cu Dumnezeu și împlinește-ți jurământul.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares