Viața religioasă nu are valoare spirituală. Forțele Iadului nu-i respectă pe cei care sunt ghidați de reguli religioase. Practicanții Cuvântului, da, sunt respectați. Cei religioși sunt asemenea fariseilor, care au interzis o serie de lucruri pe care ei înșiși le practicau. Ceea ce face lumea nu ar trebui să fie urmat de creștin, iar ceea ce au făcut strămoșii noștri nu înseamnă că a fost aprobat de Domnul. Scripturile ne învață ceea ce Îl bucură pe Cel Preaînalt.

Trist este omul care își dedică viața respectării regulilor unei biserici sau cele ale unei religii, și nu ceea ce îl învață Scripturile. Dogmele și regulile religioase nu au nicio valoare împotriva atacurilor răului. Orice doctrină a omului nu poate suporta nici cea mai mică confruntare cu vrăjmașul. Cei care trăiesc după învățăturile Cuvântului sunt biruitori din orice punct de vedere.

Există două tipuri de om: pe de o parte, cel religios, care păstrează poruncile religiei sale; și, pe de alta, cel care trăiește după Cuvântul lui Dumnezeu. Primul suferă toate atacurile celui rău, îi cere Domnului binecuvântări, face sacrificii, dar nu realizează nimic. Cel de-al doilea este vesel, deoarece nu acordă nici o atenție doctrinei omului, ci se supune Cuvântului lui Dumnezeu, se opune păcatului și este plin de Duhul Sfânt. Acest lucru Îl bucură pe Dumnezeu, care îi răspunde continuu la rugăciuni.

În vremea Domnului, a existat un grup religios - fariseii - care au făcut tot posibilul pentru a respecta cu strictețe interdicțiile iudaismului. Isus i-a condamnat, învățându-ne să evităm aluatul - învățătura - lor (Matei 16.6). În zilele noastre, acest grup a crescut foarte mult, deși nu este cunoscut cu același nume. Sunt oameni care se arată miloși, dar nu se bucură de binecuvântările oferite de Dumnezeu.

Acești noi farisei condamnă lucrurile pe care le face lumea; totuși, ei înșiși le practică, folosindu-le și abuzând de ele. Fără îndoială, aceste obiceiuri, dacă sunt urmate de noi, ne împiedică să ne bucurăm de prezența divină. Cuvântul este clar spunând că este necesar să stăm departe de lucrurile pe care lumea le aprobă, pentru a trăi într-un mod sfânt, practicând ceea ce este sfânt (1 Ioan 2.15).

Nu contează cât de mult ne iubim strămoșii. Dacă ceea ce ne-au învățat ei nu poate fi acceptat ca regulă de conduită de cei care iubesc pe Cel Preaînalt, trebuie să încetăm astfel de practici. Preceptele stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu sunt ceea ce trebuie respectat. Altfel, ceea ce facem nu va face ca puterea lui Dumnezeu să funcționeze. Trebuie să verificăm dacă trăim după cum determină Domnul sau după firea trupului, ce nu este de nici un folos.

Oricine dorește să aibă succes trebuie să urmeze învățăturile Scripturilor. Altfel, nu va bucura niciodată pe Dumnezeu. Convertirea noastră nu este doar îmbunătățirea, ci și refacerea din punct de vedere personal și duhovnicesc. Așadar, odată ce ne naștem din nou, trebuie să căutăm și să facem lucrurile sfinte.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares