Problemele duhovnicești sunt mai grave decât cele ale firii. Din perspectiva omului, acesta se folosește de un șiretlic pentru a înșela și a trece neobservat. Însă, de este descoperit, se folosește de scuza cum că era vorba doar de o glumă, ce poate fi iertată. Dar, la nivel duhovnicesc, situația este mai complicată. Nu putem lăsa pe vrăjmaș să ne folosească gura, darămite să spunem că asta e o glumă.

Diavolul caută pe cel ce vrea să fie amuzant, pe cel isteț care vrea mereu să fie în fața celorlalți. Știe că cine face asta este nebun. De fapt, procedând astfel, acest om permite vrăjmașului să-l folosească în scopurile sale rele. Este necesar să fii responsabil în atitudinile tale, în gândurile și în toate lucrările tale. Ai grijă ca ispititorul să nu te folosească pentru a distruge vieți.

Ai grijă să nu fii un om care aruncă gaz pe foc, provocând un incendiu, ceea ce va distruge reputația cuiva sau îl va determina să facă ceva greșit. Chiar dacă vei spune apoi că ai făcut-o ca pe o glumă, nu vei fi considerat nevinovat. Cel ce are acest fel de purtare este ca un nebun, care, aruncând o scânteie, poate da foc la casă sau la un câmp unde mulți pot muri. Dacă se întâmplă acest lucru, vina va fi cu totul a sa.

Un om fără minte își pregătește arcul și trage săgeți la întâmplare. Dacă acestea rănesc sau omoară pe cineva, arcașul nu poate fi iertat, chiar dacă spune că a făcut-o neintenționat. Responsabilitatea celui care, prin acțiune, omisiune sau imprudență, rănește pe cineva este totală. Pentru comiterea unei infracțiuni, autorul acelei fapte va fi tras la răspundere. Același lucru este valabil și cu declarațiile false ce aduc rău cuiva.

Cine răspândește moartea nu poate fi găsit niciodată nevinovat. Fiecare criminal trebuie să execute pedeapsa pe care legea țării sale o prescrie pentru această infracțiune. Oricine trăiește prin înșelăciune nu va avea nicio scuză atunci când, în Ziua cea din urmă, se va afla înaintea scaunului de judecată. Prin urmare, nu vă lăsați niciodată implicați într-o acțiune malefică care ar putea cauza daune fizice, morale sau spirituale oricărui cetățean.

Trebuie să dăm foc lucrărilor vrăjmașului, și nu oamenilor din jurul nostru. Focul sfânt ni s-a dat pentru a îndeplini poruncile pe care le-am primit de la Domnul Isus. El a aprins focul Duhului și nimeni nu îl poate stinge (1 Tesaloniceni 5.19). Depinde de noi să-l folosim pentru a distruge toate vicleșugurile lui Satana.

Folosește săgețile înflăcărate ale lui Dumnezeu pentru a lumina calea pe care oamenii trebuie să meargă. Este de datoria noastră să aruncăm foc sfânt asupra demonilor care trăiesc înșelând și făcându-i pe oameni să sufere (Luca 10, 19). În loc să aduci moartea, adu viața, fiindcă puterea de a face acest lucru ți-a fost dată.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares