În inima celui rău, există glasul păcatului; prin urmare, nu se gândește de două ori înainte de a greși. Nici măcar nu are remușcări de conștiință când face ceva greșit, pentru că, făcând atâtea greșeli, nu-i mai pasă dacă rănește sau se poartă urât cu cineva. Ceea ce contează pentru el este ceea ce reușește, indiferent dacă trebuie să lovească sau să scoată pe cineva din cale, pentru a-și realiza dorințele inimii sale rele. Bietul de el, crede că Dumnezeu nu-l va pedepsi niciodată.

În inima celui drept, există glasul bunului Păstor, care îI călăuzește întotdeauna pe calea cea bună. Chiar de este ispitit, acest glas blând îl convinge să nu se dea diavolului. El este întotdeauna liniștit, nu trăiește cu frică sau disperare dacă vrăjmașul se aruncă asupra lui. Cel neprihănit trăiește în comuniune cu Domnul și, din acest motiv, nu își pierde niciodată cumpătul și nici nu se lasă cuprins de frică, deoarece este întotdeauna povățuit în pace.

În locul cel mai tăinuit al celui rău se află glasul răzvrătirii și al greșelii; de aceea, nu poate răbda nici cea mai mică ispită. Pentru el, a face ceea ce îi place este ca aerul pe care-l respiră, pentru că nu se gândește niciodată la aproapele său, la cel rătăcit sau la propria sa fericire veșnică. Este nefericită viața acestui fel de om, deoarece este precum un animal sălbatic care, pentru a-și satisface nevoile, este gata de a-și omorî stăpânul.

Când cel rău se uită, nu vede decât ceea ce îi poate oferi plăcere sau profit. În fața ochilor săi, nu există respect pentru ceea ce spune Dumnezeu. Deciziile sale nu se bazează niciodată pe ceea ce spun Scripturile, ci pe cât de mult poate profita. Umblă fără un scop anume și nu este deloc sigur care îi va fi viitorul. Când cel rău minte, nu-i este rușine.

Primejdia prin care trece cel rău este că nu-i este teamă de Domnul și, prin urmare, nici măcar nu-i trece prin minte că a face binele este mai bine decât a face rău. Dacă poate obține de la tine un profit sau un avantaj, îți va arăta prietenie. Cu toate acestea, de crede că poate trăi fără tine, este gata să-ți întoarcă spatele oricând. Nu te împrieteni cu cel rău, ci dă-i binețe întotdeauna și, dacă este posibil, dă-i cuvântul lui Dumnezeu.

Zâmbetul celui rău este fals, limba îi este ascuțită și are viclenia lui Satana. Este întotdeauna bine să verifici motivul pentru care te caută. Slujitorii lui Dumnezeu, pe de altă parte, nu se lasă niciodată folosiți de vrăjmaș, deși se află mereu în ispită. Chiar de suferă vreo pagubă, cel neprihănit nu pune mâna pe ceea ce este necinstit. El este de neclintit în făgăduințele Domnului.

Sfinții lui Dumnezeu trăiesc respectând Cuvântul Său. Sunt smeriți, nu poartă masca păcatului, nu-și etalează hainele scumpe și nici nu cântă după cum îi dictează Iadul. Este mai bine să fii printre cei smeriți, cu inima neprihănită și să faci ceea ce Tatăl te îndeamnă; astfel, nu vei cădea niciodată în mâinile vrăjmașului.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares