Biblia vorbește despre neprihănirea realizată prin credință, prin care suntem curățați de toate faptele rele pe care le-am făcut, fiind, astfel, socotiți ca și când nu am fi făcut niciodată nimic rău. Numai prin credință se poate atinge acest loc privilegiat Nu rugăciunile părinților, nici cele ale oricărui alt om, schimbă firea cuiva, și cu atât mai puțin faptele bune, ci credința în Isus.

Este adevărat că niciunul dintre cei care fac fapte bune din proprie inițiativă nu poate să se aștepte la vreo răsplată de la Domnul. Cei care sunt îndrumați de Dumnezeu să facă ceva și să îndeplinească o astfel de poruncă își vor culege răsplata în Ziua cea din urmă. De fapt, chiar și cei care dau doar un pahar cu apă rece unuia dintre micuții care cred în Domnul vor fi răsplătiți. În primul rând, credința este ceea ce contează, și numai apoi lucrările care o desăvârșesc.

Potrivit lui Iacov, fratele lui Isus, lucrările care neprihănesc pe om urmează credința care i-a fost dată de Dumnezeu. Prin urmare, lucrările pe care Domnul ne inspiră să le realizăm îi vor face pe cei ce le-au făcut să fie socotiți neprihăniți înaintea Celui Preaînalt. Ceea ce spune apostolul nu se află în opoziție cu ceea ce a spus Pavel despre neprihănirea făcută prin credință. Credința face lucrările posibile, iar acestea o neprihănesc.

Oamenii religioși din orice organizație ecleziastică, creștini sau nu, care se duc în lume pentru a face bine altora, nu-și vor vedea purtarea primită precum lucrările care aduc neprihănire omului, amintite de Iacov. Din punct de vedere uman, ceea ce fac acești oameni este bine; totuși, pentru că nu au primit credința în Hristos, aceste fapte bune nu au nicio valoare în viața veșnică, chiar dacă s-au depus multe eforturi pentru a le îndeplini.

În ultima zi, vom vedea mulți oameni neprihăniți prin fapte similare, deoarece aceștia au primit credința în Isus și au făcut astfel de lucrări prin îndrumarea și porunca sfântă. Acesta a fost cazul lui Avraam - amintit de Iacov (v. 23) -, care a avut credință în Domnul. Lucrările celor care nu s-au convertit nu le vor fi de niciun folos, întrucât nu au fost rânduite de Cel Preaînalt.

Isus a vorbit despre doi frați cărora tatăl le-a cerut să facă ceva. Primul a spus nu, dar apoi, pocăit, a ascultat de el. Al doilea a spus da, însă nu a îndeplinit ceea ce promisese (Matei 21: 28-31). Există mulți oameni mântuiți care vor fi dezamăgiți de ceea ce li se va întâmpla în Ziua cea mare, pentru că nu au ascultat de ceea ce li s-a poruncit. Este un lucru foarte grav să nu iei seama la o poruncă sfântă. Totuși, oricine ascultă de Dumnezeu își va primi răsplata.

Evanghelizarea ar fi scăpat milioane de oameni, care au murit, de de la judecata din urmă pentru a nu avea parte de suferința veșnică în iad. Dacă generația din trecut nu a făcut ceea ce i-a fost poruncit, nu suntem de vină; cu toate acestea, nu vom fi considerați nevinovați dacă nu ne ducem chiar acum să predicăm Cuvântul fiecărui om din lume.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares