Scrisoarea lui Pavel către Filemon ne învață multe despre respectul și considerația pe care ar trebui să le avem pentru cei care au fost folosiți de Domnul pentru a ne aduce în Împărăția Sa. Așa cum în căsătorie un bărbat își lasă tatăl și mama și se alătură femeii pentru a fi un singur trup cu ea, tot așa omul care simte chemarea lui Dumnezeu se alătură Trupului lui Hristos - Biserica - cu ungerea pe care a primit-o pentru aceasta.

Din unirea unui bărbat cu o femeie, rezultă o nouă familie. Roadele acestei relații se află sub binecuvântarea părinților. Copiii pot părăsi acest „trup” doar pentru a întemeia o nouă familie. La nivel duhovnicesc, nu ne putem părăsi biserica locală decât pentru a îndeplini o chemare sfântă. Cu toate acestea, hotărârea trebuie bine cântărită și luată atunci când există certitudinea deplină că este voia lui Dumnezeu.

În căsătorie, dacă o persoană terță intervine în relație, partea care a deschis ușa va plăti un preț ridicat, deoarece a adus stricăciune în ceea ce Dumnezeu a planificat să fie sfânt și desăvârșit (Evrei 13.4). Abaterile în familie, lucrările diavolului care au loc în ea - accidente, decese premature, sinucideri și alte lucruri diavolești – se află sub răspunderea partenerului care s-a lepădat de Cuvânt și a comis adulter.

Dumnezeu m-a chemat să fac o lucrare care se compară cu cea a unui trup neprihănit, pe care El l-a folosit pentru a mă iniția. Domnului i-a plăcut să ridice o „familie” în casa sfântă. Cei care mi-au făcut rău, făcându-i pe unii să se rătăcească, comițând adulter în duh, iar alții în trup, vor trebui să dea socoteală pentru pagubele aduse Trupului Domnului - Biserica veșnică a lui Hristos. Vai de cei prin care vin prilejurile de păcătuire (Matei 18,7)!

Pavel a fost îngăduitor cu Onisim și a cerut lui Filimon să-l primească cu dragoste frățească pe acest fost rob, care fugise din casa lui. După ce l-a întâlnit pe Pavel la Roma și s-a convertit, Onisim a devenit de la sclavul fugar frate în Hristos cu fostul său stăpân. Grație lui Pavel, a devenit un fiu în credință (v. 12), la fel ca Filimon. La întoarcere, Pavel a propus să plătească datoria fostului sclav, dacă este necesar.

Apostolul i-a reamintit lui Filimon că îi datora viața lui Pavel. Doamne! Câtă revelație! Pentru câți oameni nu m-a folosit Domnul pentru a-i avea cu El și care au fost adunați de alții! Dacă ar fi rămas fermi față de lucrarea la care am fost chemat, cu zeciuiala și ofrandele lor, aș fi putut ajunge până acum în toate țările din lume! Multe vieți s-au pierdut și tot atâtea altele au murit în păcat! Și cine oare va fi responsabil?

De ce permite cineva să fie folosit pentru a distruge casa altuia? Ce se va întâmpla cu cel care se lasă amăgit de vrăjmaș pentru a distruge sau a slăbi lucrarea lui Dumnezeu? Acesta va plăti scump pentru asta!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares