Dar pe voi, care părăsiţi pe Domnul, care uitaţi muntele Meu cel sfânt, care puneţi o masă Norocului şi umpleţi un pahar în cinstea Soartei.
Isaia 65.11
Oricine a cunoscut dragostea cerească nu poate înțelege cum un om poate hotărî să se depărteze de Domnul. A fi mântuit și a trăi alături de Cel Preaînalt sunt cele mai bune lucruri care ni s-ar putea întâmpla. Dacă cei rătăciți ar înțelege ce se întâmplă cu cei care se convertesc, s-ar duce la Isus, primindu-L drept Mântuitor. Ori, este imposibil să înțelegem cum cineva se poate abate de la Calea cea adevărată.
Vedeți, mântuirea nu este o lucrare făcută de un predicator de succes, care îi convinge pe cei rătăciți să-și schimbe religia. Este un proces foarte complex, în care Dumnezeu alege pe om, îl atrage cu dragostea Lui și, în îndurarea Sa, îl face să înțeleagă că ușa îi este deschisă. Când omul primește pe Hristos, Dumnezeu îi iartă toate păcatele și îi scrie numele în Cartea Vieții.
Pentru ca acest moment să se întâmple, Domnul a muncit din greu. În primele zile, noul convertit se simte iubit, izbăvit, iar rugăciunile îi sunt auzite. Dar, în același moment în care Dumnezeu mântuiește pe acest om, diavolul începe să lucreze pentru a-l scoate din Împărăția Luminii. Cine nu are minte dă atenție celui rău, se acoperă de păcate și, în cele din urmă, revine la suferință. Întrebarea este: oare de ce?
Cei care se abat de la calea cea bună, ajung înaintea tăișului sabiei, plecându-se înaintea măcelului. Dumnezeu a făcut totul pentru a-i mântui, dar aceștia nu I-au acordat meritul cuvenit. Cum cel ce se abate de la cale se împotrivește glasului Duhului Sfânt și face ceea ce este rău înaintea lui Dumnezeu, alegând ceea ce nu-L bucură, destinul său va fi pedeapsa veșnică. Asta se întâmplă astăzi cu mulți oameni și mâine, când vor avea nevoie de ajutor, nu îl vor găsi.
Domnul îi mustră pe cei cărora nu le pasă de sfaturile Sale: robii Săi vor mânca - se vor hrăni din Cuvântul Vieții -, pe când ei vor rămâne flămânzi; Copiii Săi se vor adăpa din izvorul revelațiilor Duhului Sfânt, pe când lor le va fi sete. Credincioșii lui Dumnezeu se vor bucura, vor cunoaște pe Isus, își vor cunoaște drepturile, pe când cei abătuți de la cale se vor rușina, iar când vrăjmașul îi va ataca, nu vor găsi scăpare.
Când cineva ia hotărârea cea mai proastă de a se îndepărta de Izvorul apelor vii, se deschide către cel rău, care îl va face să strige de supărare și să urle din cauza nimicniciei duhului său. Căci, fără Isus, nimeni nu poate scăpa de împărăția răului. Dimpotrivă, cei care își întăresc credința vor cânta de fericire pentru că au o inimă mulțumită, și sunt gata de a fi folosiți.
Cei ce se abat de la cale își vor lăsa numele ca blestem aleșilor Domnului (Isaia 65.15a). Dumnezeu spune că vor cunoaște a doua moarte (Apocalipsa 21.8), pentru că au preferat să stea departe de El. Pe de altă parte, robii credincioși vor fi chemați de Cel Preaînalt cu un alt nume. Vor fi pentru totdeauna precum stelele, iar strălucirea lor va fi precum strălucirea bolții cerești. Merită să fii al Domnului astăzi și în veci de veci.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares