Să ne bucurăm în Domnul trebuie să ne fie dovada că suntem fericiți cu mântuirea pe care El ne-a prilejuit-o. Cei ce sunt mereu închiși față de semenii lor, arătând amărăciune, dezamăgire și tritețe, ar trebuie să se roage așa cum a făcut Isaac când a aflat că Rebeca este stearpă. El s-a rugat din toată inima pentru vindecarea ei fiindcă știa că făgăduința lui Dumnezeu se va împlini.

Bucuria noastră trebuie să fie mai presus de cea a oricărui om ce este mulțumit din orice motiv. Ceea ce ne face să avem această stare este faptul de a fi fost despărțiți duhovnicește de puterea diavolului. Astfel, mântuiți și mădulare în Trupul lui Hristos, nu mai suntem supuși atacurilor vrăjmașului, suntem mai puternici decât ispitele și, oricât de mult s-ar strădui acesta din urmă să ne doboare, Dumnezeul nostru ne ajută.

Sufletul trebuie să ni se bucure în Domnul, și nu de binecuvântările pe care le primim de la El. Putem fi mulțumiți de ele, dar în El trebuie să ne fie veselia ce îi va surprinde pe toți ceilalți. Domnul este motivul de a fi mereu bine dispuși, însuflețiți, gata de luptă și de a face lucrarea în mod complet și desăvârșit. Inima mi se umple de bucurie la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă știe că astfel vom fi biruitori.

Cum tatăl fiului risipitor a poruncit să i se dea haine noi fiului său, tot așa și adevăratul nostru Tată ne-a acoperit cu hainele mântuirii, care sunt de nedistrus. Atâta timp cât suntem cu ele, nu vom fi atinși de nicio săgeată a diavolului, căci ne apără cu desăvârșire. De sunt ținute curate și neîntinate, vor fi puternice până ce vom fi ridicați în Slavă.

De îndată ce a păcătuit, Adam a văzut că, duhovnicește vorbind, este gol și lipsit de ocrotire. Astfel, voia vrăjmașului va pune stăpânire pe om, care se va depărta tot mai mult de Dumnezeu. Este zadarnic să te ascunzi în spatele copacilor sau oriunde altundeva. Singura haină ce ne ocrotește de puterea diavolului este cea pe care Domnul ne-o dă. Mai mult de atât, El ne-a acoperit cu mantaua izbăvirii și demnitate cerească.

Suntem asemenea unui mire care are o sarcină foarte importantă, și anume aceea de a se împlini ca om al lui Dumnezeu. Hainele cerești și mantaua izbăvirii ne vor da această binecuvântare și autoritate pentru a merge înaintea lui Dumnezeu ca să cerem lucrul de care avem nevoie. Cu ele, ne putem duce înaintea celui rău și să cerem să plece cu tot ceea ce îi aparține. Suntem în centrul sărbătorii pe care Cel Preaînalt a pregătit-o.

Ca Mireasă a lui Hristos, Biserica – care suntem noi – reușește să biruiască orice încercare și să dobândească încă o nestemată pentru cununa noastră. Astfel, cu inima plină de bucurie, aceasta așteaptă momentul în care Își va întâlni Mirele pentru a fi pe vecie cu El în casa nouă, unde va trăi înconjurată de dragoste și ocrotire. Ce minunat este Dumnezeul nostru!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares