Domnul ne atinge și, de credem în ceea ce El ne spune, lucrarea va fi făcută. Însă, în majoritatea cazurilor, fiind în afara comuniunii, nici nu ne dăm seama că El ne spune ceva. În tot ceea ce Dumnezeu spune, există puterea necesară pentru a face ceea ce El vestește. Însă, această putere lucrează numai în măsura în care ne folosim credința. Bine este de a da atenție și de a ne asuma ceea ce El ne vestește în momentul în care luăm la cunoștință.
Rolul nostru este absolut necesar. Dacă Pavel nu ar fi crezut că, în loc de a duce la spălat batistele și șorțurile sale, acestea ar trebui puse peste cei suferinzi, niciunul dintre ei nu ar fi fost vindecat prin această metodă specială. Deși asta nu este scris în Biblie, el a simțit de la Dumnezeu că trebuia să facă astfel și, după exemplul altor cazuri folosite în scopuri asemănătoare, și-a urmat credința, iar Domnul a făcut minuni.
Dacă Ilie ar fi disprețuit carnea și pâinea pe care corbii i le aduceau zilnic, ar fi murit de foame sau s-ar fi predat lui Acab. Astfel, cineva ar fi putut spune că Dumnezeu nu a avut grijă de robul Său. Fără îndoială, de fiecare dată când cerem ajutorul sfânt, acesta va veni; însă, necrezând că Domnul ne va veni în ajutor, ne lăsăm cuprinși de îndoială și ne pierdem binecuvântarea.                                                                                                                                                                                                                                                              
Dacă David nu ar fi urmat călăuzirea Celui Preaînalt, când filistenii s-au năpustit împotriva lui de pe muntele Peratim, ar fi putut să-și vadă împărăția și viața distruse de poporul pe care-l ura. Însă, cum credea în Domnul, și-a făcut o adevărată strategie de război, cum a fost groapa de apă unde i-a înfrânt pe filisteni. Credința noastră este foarte importantă pentru ca Domnul să poată lucra.   
Îndoiala israeliților i-a făcut să umble 40 de ani în pustie. Lipsa credinței pe care Petru a arătat-o l-a făcut să se afunde în mare, când reușise să înainteze destul de mult pe apă. Același lucru se va întâmpla cu cel ce nesocotește Cuvântul pe care Dumnezeu i-l dă. În acest sens este încrederea de neclintit a lui Șadrac, Meșac și Abed Nego pe care au arătat-o când au fost amenințați că vor fi aruncați în cuptorul de șapte ori mai încins decât de-obicei.    
Filip s-a supus Domnului și, într-o fracțiune de secundă, a fost dus în pustie pentru a evangheliza pe eunucul reginei Candake. El a avut purtarea cea mai promptă și mai dreaptă din toate timpurile, ce nu i-a cauzat niciun rău sau neajuns. Cine se supune mereu are reușită în întreprinderile sale. Dimpotrivă, cei ce se îndoiesc nu vor primi nimic de la Cel Preaînalt.
Iona ar fi putut evita de a fi înghițit de un pește mare și de a sta trei zile și trei nopți în burta lui. El ar fi putut să fie dus cu ”limuzina” cea mai luxoasă până la Ninive, dar a preferat să se ducă pe calea opusă și a trebuit să fie încercat prin suferință. După ce Iona a învățat că nu este de glumă cu Cel Preaînalt, Dumnezeu i-a scăpat pe asirieni prin mijlocirea acestui prooroc.        

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares