În calitate de conducător al misiunii sale, Pavel se ocupa de formarea unui popor care să slujească cu adevărat Domnului și, din două motive, a cerut lui Tit să aibă grijă de doi oameni trimiși pentru a ministra în biserica lui ca să nu ducă lipsă de nimic. Cel de-al doilea motiv era ca creștinii să învețe să facă lucrarea cea bună peste tot unde este necesar. Ar fi oare nevoie de asta și în zilele noastre?   
Da, fără îndoială, același lucru trebuie făcut și azi. Apostolul a cerut ca Tit să dea cea mai mare atenție legiuitorului Zena și lui Apolo. Trebuie să onorăm pe cei ce se ocupă de lucrarea lui Dumnezeu. Fiind trimiși pentru a ministra darurile lui Dumnezeu, biserica trebuia să le asigure partea materială. Facând asta, credincioșii la care se referă Pavel aveau de învățat o lecție importantă.
Cuvântul spune că trebuie să onorăm pe cel ce se află într-o poziție de autoritate. Ca orice poruncă, și aceasta este pentru a fi păzită. Mai mult de atât, tot ceea ce facem celui care slujește de fapt Domnului am făcut lui Dumnezeu însuși, chiar și dacă am dat numai un pahar cu apă. A închide mâna și a nu-i ajuta pe robii Celui Preaînalt este ca și cum ai spune că nu ne pasă dacă lucrarea va fi făcută sau nu. Pe de altă parte, de îi ajutăm, ne vom primi răsplata.
Nu trebuie să trimiți pe cineva să propovăduiască Cuvântul fără sfatul sfânt, și nici nu este drept de a îngădui ca cel trimis să fie lăsat la bunul plac al soartei. Cererea pe care apostolul a făcut-o lui Tit este valabilă pentru oricine primește un ministru la secerișul sfânt, fiindcă trebuie verificate condițiile în care va trăi. Trebuie să nu lăsăm ca diavolul să ispitească pe robul lui Dumnezeu, arătând că nu este bine primit și că, astfel, nu-și poate îndeplini datoria.
Analizând ministerul pământean al Învățătorului nostru, vedem că au fost rânduri în care El a interzis ucenicilor să ia cu ei orice provizii. Asta s-a întâmplat când au fost trimiși în cetățile unde El avea de mers mai departe (Luca 10.2.1-4). Însă, acesta a fost un caz izolat, fiindcă Învățătorul dorea să le dea o lecție despre cât de important este de a se încrede în grija sfântă. Ei au plecat fără nimic, dar au întâlnit case care i-au primit și, apoi, au confirmat că nu au dus lipsă de nimic.
Dacă Domnul ne călăuzește în același fel în vreo situație specială, nimic nu ne va lipsi. Însă, El ne-a învățat să nu facem lucrurile la întâmplare, ci să calculăm înainte de a începe o construcție pentru a ne asigura că avem sau nu recursurile necesare pentru a termina respectiva lucrare. Apoi, în altă ocazie, Isus a poruncit ca ucenicii să-și ieie traista cu cele necesare (Luca 22.36).
Bine este să urmăm mereu sfatul pe care El ni-l dă cu orice prilej. Porunca lui Pavel către Tit a fost clară: trebuia să aibă mare grijă de cei ce fuseseră trimiși să ministreze în biserica sa. Acordând ajutorul necesar, frații se puteau ocupa numai de ceea ce aveau de propovăduit și, astfel, biserica lui Tit ar fi primit ceea ce avea nevoie.    

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares