Trăim în vremea Bunei-Vestiri, când Dumnezeu lucrează așa cum o făcea în timpul apostoliei pământești a lui Isus. Nu există motiv pentru care mâna Domnului să nu facă minuni, dacă asta ne-a fost făgăduit de binecuvântatul nostru Mântuitor. Însă, există o condiție de bază pentru ca asta să aibă loc: calea Domnului trebuie pregătită. Căci, El nu Își va realiza lucrarea fără ca credința să nu fie prezentă în inima omului ce dorește să fie binecuvântat.

Glasul nu a fost trimis pentru a striga în mijlocul grădinii lui Dumnezeu, unde oamenii Îi cunosc și fac voia, ci în pustie. În acest fel de loc trăiesc multe animale sălbatice și nemiloase, ce fac rău celor care le ies înainte. În pustia pământească, sfințenia nici nu este cunoscută sau respectată. Oamenii care trăiesc aici sunt oglinda acestui loc părăsit și primejdios care trebuie traversat. În această ambianță ostilă și neprimitoare, suntem călăuziți cum să ne purtăm.

A pregăti calea Domnului înseamnă mult mai mult decât putere și cunoaștere. Fără îndrumarea și ungerea Duhului Sfânt, nu vom reuși nimic. Stricăciunea păcatului încă este prezent în mijlocul umanității. Zi de zi, auzim vorbindu-se despre fapte nemiloase și lipsite de respect față de copii, bătrâni sau oameni neajutorați. Există atât de mult rău încât nu mai suntem surprinși de nelegiuirile ce nu încetează de a avea loc.

Lumea este plină de biserici și tot felul de religii. Pare că există de toate pentru toți, dar mai puțin locuri dăruite lucrării Cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii au inventat atât de multe lucruri încât au ajuns să blocheze lucrarea sfântă. Abaterea nu a luat sfârșit; chiar și acolo unde cu puțin timp în urmă lucrarea lui Dumnezeu era realizată, acum ceea ce contează este numai interesul personal. De aceea, oamenii se folosesc de trucuri politice, filozofice și religioase.

Când calea lui Dumnezeu este netezită, minunile au loc. Asta arată că Domnul este gata de a-Și împlini minunata lucrare printre noi, cum ar fi vindecarea bolnavilor, refacerea vederii orbilor, a auzului surzilor, a vorbirii muților și a mersului paraliticior. Însă, când calea nu-I este pregătită, nimic din toate acestea nu se poate întâmpla. De fapt, suntem responsabili de a realiza lucrarea sfântă, ducând pretutindeni în lume vestirea minunată ce face posibil ca puterea lui Dumnezeu să-Și înceapă lucrul.

Porunca a fost dată: trebuie să pregătim calea Domnului și să îndreptăm cărările în pustie către Dumnezeul nostru. Nu există putere diavolească care să ne poată împiedica să îndeplinim această poruncă. Am primit autoritatea Tatălui de a ne ridica și de a da de pământ cu tot ceea ce încearcă să ne împiedice să I ne supunem. Este o chestiune legată de folosirea autorității și de a împlini ceea ce ne-a fost poruncit.

Chiar și în calea Sa, pe unde nimeni nu ar trebuie să treacă, Cel Preaînalt a plănuit să-Și realizeze una dintre minunatele Sale lucrări. Dacă ai fost chemat de El pentru a-I duce glasul peste tot în lume, știi deja cum trebuie să te porți pentru a-I îndeplini poruncile.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares