Porunca Domnului este ca poporul Lui să fie mângâiat, ceea ce, în limbajul biblic, înseamnă să pui capăt tuturor suferințelor prin care trec robii lui Dumnezeu. Din partea Tatălui, nu există niciun motiv pentru care oamenii mântuiți să trăiască prigoniți de vrăjmaș și, nici din partea noastră, nu ar trebui să fie vreunul. Problema este că trebuie doar să căutăm în Cuvânt adevărul cu privire la orice lucru și, după ce l-am găsit, să-l credem.

Mesajul trebuie dat cu grijă întregii Biserici. Domnul nu vrea ca fiii Săi să creadă că este nevoie să treacă prin sacrificii pentru a primi ceea ce le aparține de drept. Ori, nu vine de la Cel Preaînalt cererea cum că binecuvântarea ne va fi dată numai dacă suntem buni, dacă dăm ofrandă sau dintr-un motiv personal al lui Dumnezeu. Creștinii mântuiți trebuie tratați cu blândețe și, în același timp, este de ajuns să creadă pentru ca lucrarea să fie făcută.

Cum există multe învățăminte religioase neadevărate, este necesar să spunem cu glas tare – să strigăm – pentru ca toată lumea să înțeleagă că robia a luat sfârșit. Nu este posibil ca cei mântuiți să continue sub stăpânirea celui rău. Primind pe Isus, am fost scoși din imperiul întunericului și strămutați în Împărăția lui Isus (Coloseni 1.13). Așadar, trebuie să spunem asta cu glas tare pentru ca poporul lui Dumnezeu să se trezească și să-și asume viața în Hristos.

Nelegiuirea ne desparte de Cel Preaînalt, însă a fost ispășită. Lucrul acesta trebuie mereu amintit, căci nu mai există nimic de făcut, în afară de faptul de a ne mărturisi și primi iertarea sfântă. Povestea cum că Domnul nu ar vrea să ne ierte nu există. El S-a arătat mulțumit în urmă cu peste două mii de ani, când Isus S-a făcut păcat în locul nostru. De aceea, crede și cere-ți locul în Hristos.

Pentru toate stricăciunile pe care ni le-a făcut păcatul, am primit ungere dublă din mâinile Domnului. Înainte de Calvar, nu era posibil să ne apropiem de Dumnezeu; însă, acum, odată cu moartea și învierea lui Isus, nimic nu ne mai poate despărți de Cel Preaînalt. Odată cu învierea, am fost cu totul refăcuți în Hristos și, în El, vom fi pe vecie.

Ungerea noastră este făcută de două ori cât toate păcatele noastre. Răzbunându-ne, Domnul ne-a dat de două ori putere față de cea a lui Adam. Acum, putem alunga pe demoni, avem puterea de a determina să se facă ceea ce Biblia vestește și să cerem scoaterea tuturor microbilor ce ne cauzează boli. Cu această ungere dublă, trebuie să facem dublul lucrărilor de care eram în stare la început.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares