Nu există om care să nu fi păcătuit. Este nevoie ca cine a greșit să caute pe cel față de care a greșit și să-și mărturisească fapta, fără a uita nimic. Cei ce nu se mărturisesc în timpul vieții se poartă prostește, fiincă, în Ziua Judecății, ceea ce a fost ascuns va fi arătat. Cum la Judecata de apoi nu va exista pocăință și nici îndurare, cu atât mai puțin nu va fi iertare, iar cel ce nu și-a mărturisit păcatele se va afla acolo pentru a-și auzi pedeapsa necruțătoare.

Omul înșelat are puterea de a ierta sau nu; însă, de nu o face, nu va primi iertarea Tatălui ceresc și, astfel, va deveni un acuzat al Judecății veșnice. Cine refuză să ierte, trebuie să cântărească mult cuvintele lui Isus din versetele citate, pentru că din victimă va deveni acuzat. Dacă ai suferit vreo pagubă, pregătește-te să dai iertarea când vei fi căutat.

Lecția este clară: actul de a ierta trebuie să urmeze după căința celui ce a păcătuit. Apoi, nu trebuie să spunem tuturor că am iertat pe cel ce ne-a făcut vreun rău. Știind că Duhul Sfânt este cel ce condamnă păcatul, dacă luăm hotărârea înainte ca lucrarea să fi fost făcută de Domnul, vom împiedica lucrarea sfântă. Ori, fără Cel Preaînalt nu putem face nimic (Ioan 15.5b). Mai mult de atât, cel în cauză văzând că a fost iertat ușor, va începe din nou să păcătuiască.

O mustrare trebuie dată înainte de pocăința răufăcătorului. Omul ce a greșit trebuie să înțeleagă că fapta sa nu a fost bună, că a cauzat un prejudiciu care trebuie îndreptat. Fie că fapta poate sau nu să fie reparată, el trebuie să-și ceară iertare. În cazul în care se va căi, va primi iertarea. Omul care nu se va lăsa convins de Duhul Sfânt că a greșit nu se va căi și, atunci, nu i se va da iertarea.

Contează câtuși de puțin dacă păcatul a fost făcut o dată sau de șapte ori într-o zi. Dacă de cele șapte ori, păcătosul se căiește, trebuie iertat. Dacă se duce la cel ofensat de șase ori, dar uită să se ducă și a șaptea oară, atunci nu va primi iertarea. Prima dată, trebuie încurajat, dar în celelalte dăți, fiind mustrat sau nu, trebuie să caute pe cel păgubit și să se mărturisească cerându-și iertarea; căci, altfel, nu va fi iertat.

Omul păcătos se dovedește a fi nesocotit și, dacă nu se mărturisește și nu-și cere iertarea, se arată și mai fără minte. Trufia sau răutatea celui ce păcătuiește va face ca destinul să-i fie dintre cele mai nefericite, fiindcă nu va putea fi împreună cu cei ce s-au mărturisit și s-au căit. Fără iertare, omul își va petrece veșnicia departe de Dumnezeu.

Este mai bine să cauți pe cel care are ceva împotriva ta și să te împaci cu el; de nu o faci, pierderea va fi numai a ta. Ceea ce Isus ne arată este Adevărul și, de aceea, cine nu-L cunoaște nu va fi izbăvit.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares