A ierta este una dintre faptele cele mai frumoase și binecuvântate pe care le putem face. Procedând astfel, ne asemuim Domnului, care ne iartă de toate păcatele. El ne-a lăsat exemplul ce trebuie urmat. În cazul relatat, Isus arată că iertarea datoriei față de Domnul este mai mare decât cea pe care o avem față de seamănul nostru, căci cea pe care o avem față de Dumnezeu este infinit mai mare decât ne închipuim sau putem plăti.

Împăratul, făcând socoteala cu robii săi, a văzut că unul dintre ei îi datora zece mii de galbeni. Pentru o mai bună înțelegere, un lucrător din acele vremuri câștiga 20 de dinari pe zi. Un galben valora șase mii de dinari sau 300 de zile de lucru. Înmulțind cei zece mii de galbeni cu 300, vom obține 3 milioane de zile de lucru, pe care dacă le înmulțim cu 20 de dinari am obține 60 de milioane de dinari. Astfel încât, nici dacă și-ar fi vândut nevasta, copiii și toate bunurile nu și-ar fi putut achita datoria.

Cum pilda este o lecție, Învățătorul a vrut să arate că nu putem niciodată plăti pentru păcatele noastre. Atunci, robul s-a aruncat la pământ înaintea împăratului cerându-i să-l păsuiască. Împăratului i s-a făcut milă și i-a iertat datoria. Mai târziu, fără a mai avea vreo datorie, robul acesta s-a întâlnit cu un tovarăș ce îi datora o sută de dinari, sau o sută de lei, dar, cum nu avea cum să-i plătească, l-a aruncat în temniță.

Ceilalți tovarăși, văzând răutatea robului iertat, s-au dus de au povestit totul împăratului care, mâniat, a chemat înapoi pe robul nerecunoscător. Fiind iertat de la o așa mare datorie, acesta ar fi trebuit să procedeze la fel cu tovarășul ce îi era dator atât de puțin, și nu să-l arunce în temniță. Asta ne învață că, dacă suntem răi, putem zădărnici iertarea primită.

Lecția ne-a fost dată pentru a nu ne face niciun rău prin a refuza iertarea unui om care ne-a făcut un lucru atât de mic. Datoria despre care vorbim era atât de mare și, din moment ce a fost iertată, de ce să nu fie iertat și pe cel ce era dator cu mult mai puțin ? Numai o inimă rea poate reacționa așa. Atunci, robului i s-a amânat iertarea datoriei și a fost dat pe mâna chinuitorilor. Nu este bine să fii rău cu nimeni.

Învățătorul nu dă nicio lecție la întâmplare sau pentru a provoca panică printre oameni. El a vorbit despre ceea ce se întâmplă oricui nu urmează pe Dumnezeu și, astfel, nu face voia sfântă. Există mulți indivizi ce se află în temnițe duhovnicești, fiind asupriți de chinuitori pentru că s-au purtat urât cu cineva care i-a făcut vreo pagubă.

Vom fi tratați cu aceeași măsură cu care i-am tratat pe tovarășii noștri în credința în Isus (Luca 6.38b). Dacă dorim îndurare, trebuie să o arătăm la rândul nostru celor ce ne-au necinstit; în caz contrar, chinuitorii vor pune mâna pe noi. Oare nu am necinstit pe Tatăl într-o măsură mult mai mare?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares