Dacă ne gândim bine, viața noastră de toate zilele se aseamănă cu ceea ce se întâmplă în viața duhovnicească. A urma sfaturile Domnului este ca și cum te-ai lua după liniile de marcaj de pe o hartă; cine o face ajunge la destinație cu siguranță. De fiecare dată în care Dumnezeu îți adâncește înțelegerea prin ceva din Cuvântul Său, chiar dacă acel ceva pare a fi neînsemnat, asumă-ți ceea ce ți-a fost revelat, căci, fără îndoială, este cel mai bun lucru.

Toate lucrurile își au vremea lor (Eclesiastul 3.1). Trebuie să recunoaștem că obișnuim să fim stăpâniți de dorința de înavuțire; voința omului este de a aduna cât mai mult. Există oameni care, câștigând mulți bani, își distrug viața de atâta muncă. În ceea ce privește credința, mulți se poartă la fel. Însă, trebuie să te oprești pentru a te odihni și auzi pe Cel Preaînalt. Când va sosi vremea de a-ți găsi calea, fă asta cu teamă de Domnul.

Umblând după făgăduințele lui Dumnezeu, respectul lucrurilor sfinte trebuie să-ți fie călăuză. Niciodată să nu te consideri mai bun, mai puternic și mai uns decât ceilalți. Chiar dacă Tatăl te folosește mult, adu-ți aminte că ești o ființă umană și ai anumite limite. În dorința de a realiza mai mult decât ceilalți, mulți s-au depășit pe ei înșiși și, apoi, când s-au trezit, au văzut că totul nu a fost decât o iluzie.

Sunt momente în care trebuie să ne odihnim, însă, chiar și așa, vom fi păziți prin teama de Domnul. Nu este niciun păcat de a ne rezerva ceva timp pentru a ne reface forțele pentru ca apoi, mai puternici și mai pregătiți, să ne întoarcem la lucru. Însă, în tot acest timp, să stai de veghe pentru ca vrăjmașul să nu se folosească de tine.

După odihnă, vine trezirea prin făgăduințele ce ne sunt revelate pentru a ne binecuvânta. Astfel, dragostea pe care o avem față de Domnul ne va face să auzim ceea ce El vrea să ne spună. După ce-I auzim glasul, nu trebuie să mai cerem nimic, căci El se va afla deja în fruntea noastră. Cu Dumnezeu deschizând ușile, distrugând zidurile și care ne ocrotește în același timp nu avem cum să nu avem reușită.

Cine urmează sfaturile sfinte nu-și pierde calea niciodată. Dumnezeu este credincios pentru a ne duce pe cărarea cea mai bună, și nu pe căi ocolite ce ne vor împiedica de a ajunge la măsura maturității plinătății lui Hristos (Efeseni 4.13). Așadar, urmând pe Domnul, să nu te lași niciodată stăpânit de răzvrătire. În tot acest timp, Cel Preaînalt ne pregătește pentru lucrările cele bune; El ne va călăuzi pe drumul deschis prin pașii Săi.

Fii mereu smerit în a îndeplini ceea ce ți se cere, căci, astfel, nu te vei poticni niciodată. Cel mai bine este că El te va conduce mereu în biruință (2 Corinteni 2.14), fără să duci lipsă de vreun lucru. La sfârșitul drumului tău, vei mulțumi Domnului pentru că nu ți-a lipsit niciun dar.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares