Totul începe când ascultăm vorbindu-se despre lucrările pe care Domnul le-a făcut pentru noi sau ne cere să le facem. Dacă Îi păzim poruncile, El va ține Legământul și îndurarea pe care le-a făgăduit părinților noștri în credință. Astfel, El ne va iubi, adică nu va uita de făgăduințele făcute și de a le împlini. Însă, de vom fi neatenți și nu vom da importanța cuvenită spuselor Sale, nimic nu ni se va face.

Iubindu-ne, El ne binecuvântează. Ori, cine are sprijinul Domnului poate merge înainte fără a se preocupa de circumstațe, fiindcă binecuvântarea îl va însoți în orice situație. De aceea, cei ce slujesc lui Dumnezeu nu trebuie să se preocupe de veștile rele pe care cei neîncrezători le răspândesc. Pentru cei mântuiți, cerul va fi mereu senin, fără nicio întunecare. Până la urmă, biruitorii în Dumnezeu nu se sperie de minciunile diavolului.

Făgăduința Lui este că ne vom înmulți. Așadar, orice scădere înseamnă că suntem în afara voinței sfinte ; trebuie să ne înmulțim din toate punctele de vedere. Nu există niciun motiv pentru ca cei mântuiți să se lase cuprinși de deznădejde, din cauza unor minciuni cum că nu vor putea obține ceea ce li s-a făgăduit. Aceștia trebuie să știe că Scriptura spune că lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile făcute (Romani 11.29). Credincioșii merg mereu înainte.

Fiii noștri sunt binecuvântați, căci sunt rodul pântecelui nostru. Mai mult de atât, rodul muncii noastre primește de asemenea binecuvântarea lui Dumnezeu, căci vine din sufletul nostru. Făgăduința se referă la toată ființa noastră și, astfel, nu vom fi uitați nici măcar o dată. Tot ceea ce ține de noi are binecuvântarea sfântă și, de aceea, va fi mereu prețuit. Merită osteneala de a crede în Dumnezeu și de a-I sluji cu bucurie și cu dragă inimă (Deuteronom 28.47).

Revelațiile pe care le primim în Evanghelie sunt daruri, iar Dumnezeu făgăduiește că le va binecuvânta. De fapt, va binecuvânta tot ceea ce ni se va da, cum ar fi revelația Cuvântului, comuniunea prin sângele lui Hristos, ungerea cu Duhul Sfânt și lucrul ajutoarelor noastre și al celor din preajma noastră – iar toate acestea prin ascultarea Evangheliei. Toate lucrurile ni se vor înfăptui de credem în Buna Vestire.

Conștienți de toate acestea, nu merită oare să facem totul pentru a sluji Domnului? De ce să renunți la izvorul apelor vii pentru a săpa puţuri crăpate, care nu ţin apă (Ieremia 2.13)? În Isus, avem mai mult decât îndeajuns pentru a ni se împlini nevoile. Însă, ni se vor da toate acestea numai dacă credem în ceea ce Domnul spune. Ce ar fi să iei hotărârea chiar acum, căci contează foarte mult.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares