În vremea lui Isus, oamenii aveau la cine să recurgă. Nimeni nu-și pierdea vremea ducându-se înaintea Domnului. Fără îndoială, resimțim printre noi lipsa oamenilor în Dumnezeu. Însă, cine crede în Hristos își dovedește credința făcând aceleași lucruri pe care El le făcea când se afla printre noi. Învățătorul este cel care ne-a desemnat urmașii Săi (Luca 22.28-30). Aparent, lumea a pierdut mult odată cu întoarcerea Sa înaintea Tatălui, dar nu asta este ceea ce El a spus.

De ce vorbim atâta despre Tatăl, dar nu reușim să facem aceleași lucrări sfinte din vremea Sa? Oare Dumnezeu S-a schimbat sau nu mai credem în El, și nici nu facem ceea ce ne-a poruncit? Adevărul este că cei suferinzi sunt lăsați în voia sorții, dar, când cineva se supune Domnului și se străduie să se ducă înaintea Sa, El se lasă găsit și, astfel, minunile încep din nou să aibă loc.

Dacă vrei să fii folosit în lucrările sfinte, caută pe Domnul prin Cuvântul Său. Evident, pentru asta, trebuie să duci o viață de rugăciuni și post, cât și să crezi că este posibil să fii o unealtă în mâinile Celui Preaînalt, în același fel în care făceau frații noștri din cea dintâi biserică creștină.

În Faptele Apostolilor se spune că robii Domnului se rugau atât de tare încât s-a cutremurat pământul (Faptele Apostolilor 16.25,26) și, chiar înaintea marilor încercări, nu se lăsau până ce nu primeau răspuns la cererile lor. Asta este ceea ce va face ca minunile din timpul apostolilor să înceapă să se întâmple și în zilele noastre.

Văzând că aceeași putere dată Fiului lui Dumnezeu lucrează acum în noi, poporul îi va aduce în scurt timp pe cei în suferință înaintea noastră pentru a fi tămăduiți. Însă, atâta timp cât acești oameni luptă pentru a se izbăvi de păcat, pentru a face lucrarea sau a-și îndeplini visurile, nimic nu li se va întâmpla; de fapt, totul este dobândit prin credință. Când preocuparea lor este de a căuta puterea sfântă, iar ceea ce îi călăuzește este Cuvântul lui Dumnezeu, vor ști ce purtare au de urmat.

Este impresionant ce poate face credința adevărată în Dumnezeu cu oamenii. Aflând că un propovăduitor este folosit de Duhul Sfânt, oamenii de peste tot se duc la el pentru a primi izbăvirea, aducând cu ei pe cei suferinzi. Când cineva hotărăște să caute pe Cel Preaînalt, se poartă așa din convingerea - dată de Dumnezeu Însuși – că El este atotputernic pentru a mântui pe toți cei ce se cred asupriți de diavol.

Isus nu a dezamăgit pe nici un om care i-a dus vreun bolnav la picioarele Sale. Cu răbdare și, în același timp, știind că Tatăl nu-L va părăsi, Învățătorul, ca ministru, Se ducea înaintea Celui Preaînalt și determina ca suferința să ia sfârșit pentru ca oamenii să fie izbăviți de probleme.

În același fel trebuie să se poarte oricine a fost chemat pentru a face parte din cei ce se încred în Domnul, căci poporul se așteaptă la această purtare de la cei ce se consideră a fi robi ai lui Dumnezeu.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares