Dar voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», l-am închinat lui Dumnezeu, nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
Matei 15.5,6
Greșelile încep să apară când oamenii vor ceea ce Dumnezeu nu le-a arătat în legătură cu lucrarea sfântă. Unii se duc la seminar trimiși de familie, iar alții se află în căutarea unei poziții sociale de prestigiu. Astfel, mulți oameni ce nu au chemare sfântă își adjudecă lucrarea Domnului și, cum nu au respect în inimile lor față de apostolie, creează și propovăduiesc legi instituite în afara sfaturilor Sale.
Cine nu are ungerea sfântă este ușor înșelat de cel rău și, cu trecerea timpului, începe să ”îmbunătățească” lucrarea sfântă. Adăugând ceva pe ici pe acolo, creând o altă lege, iau ființă tot felul de practici fără nicio valoare în lumea duhovnicească. Însă, cum acest minister nu este de la Domnul, diavolul îi face pe cei ce se află sub stăpânirea lui să se unească cu astfel de ”proroci”, contribuind la ”înaintarea” lucrării.
Aceasta este situația marilor religii și biserici răspândite peste tot. Din această cauză, mii de oameni sunt înșelați și, trecând printr-o adevărată spălare a minții, nu se vor lăsa niciodată înduplecați de Cuvântul Domnului. Cele mai rele și neadevărate doctrine au fost create într-un asemenea mod încât lucruri smintite să fie văzute drept sfinte.
În zilele Sale pe Pământ, Isus a condamnat astfel de lucruri imediat. Conducătorii iudei ce nu aveau ungerea lui Dumnezeu au creat tălmăcirea diferită a poruncii de a-ți onora tatăl și mama pe care Domnul a combătut-o vehement, căci legea lui Dumnezeu era astfel anulată. Ori, cum ar putea oare Domnul să binecuvânteze dacă voia Sa nu este respectată? Ideea este că nu se poate schimba nimic din spusele Celui Preaînalt.
Domnul a fost foarte clar când a spus că onorează pe cel ce Îl onorează (1 Samuel 2.30). De aceea, a înceta de a-L asculta din orice motiv este cea mai mare prostie pe care o poți face. Chiar dacă este să pierzi totul pentru a dobândi viața veșnică, orice pagubă merită să fie suferită (Matei 10.39; Marcu 10.21), fiindcă nimic nu se compară cu ceea ce vei primi pe vecie de îndată ce vei fi mântuit. Pe de altă parte, dacă ai respins planul sfânt, nimic nu poate compensa suferința prin care vei trece veșnic.
Dacă nu ai trecut prin Poarta cea strâmtă și nu umbli pe Calea cea îngustă este un semn că nu ai fost mântuit și, de aceea, te afli în mare primejdie (Matei 7.13). Așadar, dacă nu vrei să-ți petreci veșnicia despărțit de Tatăl, renunță acum la religiozitatea ta și convertește-te. Chiar dacă prețul de plătit este foarte mare, nu există alt mijloc de a scăpa din temnița lui Satana. Domnul este gata de a te primi și de a-ți ierta păcatele, însă trebuie să intri pe Ușa sfântă (Ioan 10.9).
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares