Indiferent de ce fel de activitate desfășori, cea mai mare sarcină trebuie să-ți fie realizarea apostoliei împăcării. Pentru asta, află ceea ce acest cuvânt înseamnă, pentru a nu te lua după cei religioși, care, deseori, din exces de zel și fără bază biblică, aruncă în întuneric pe oamenii ce nu se supun ”legilor” lor. După cum acționează, acești ”împăciuitori” par a fi neînduplecați.

A se împăca cu cineva este faptul de a face pe omul jignit să ierte pe contravenient. Asta este ceea ce trebuie să facem. Este evident că trebuie să tratăm pe contravenient cu îngăduință, căci orgoliul nu-l lasă să-și recunoască greșeala, că a făcut ceea ce nu este bine și, de aceea, trebuie să-și ceară iertare. Ori, dacă cineva se duce la cel ce a comis o greșeală și-l ceartă pentru fapta sa, acesta probabil se va împotrivi unui asemenea ”ajutor”.

Împăciuitorul trebuie să fie un individ ce se folosește de înțelepciune, știe să se apropie de cineva ce a făcut un lucru rău și încearcă să-l facă să înțeleagă că fapta sa nu a fost bună. Așadar, trebuie să-i arate că cel jignit este gata de a reface prietenia cu el și că merită osteneala de a relua conviețuirea cu această persoană. Astfel, odată convins de asta, va fi ușor să-i facă pe amândoi să se împace. Aceasta este purtarea pe care trebuie să o avem față de cei rătăciți.

Avem motive și mai mari de a ne împăca, fiindcă adevărul este că, dacă omul nu s-a împăcat cu Dumnezeu, nu se va bucura de dragostea Tatălui și, de aceea, nu va fi apărat de atacurile rele. Apoi, când va muri, va sfârși prin a fi aruncat în lacul de foc și pucioasă (Apocalipsa 21.8), de unde nu va ieși niciodată. Va fi pe vecie pedeapsa celui ce nu se împacă cu Tatăl dragostei. De vom arăta toate acestea cu înțelepciune, nu va exista om care să nu se împace cu El.

Evanghelia nu este o religie care se ceartă cu celelalte religii pentru sufletul păcătosului, ci este Buna-Vestire pe care toată lumea trebuie să o audă despre ceea ce îi este pregătit. Cei ce au dat ascultare la ceea ce Domnul spune vor fi eliberați din împărăția întunericului și strămutați în Împărăția lui Isus (Coloseni 1.13); astfel, păcatele lor vor fi aruncate în fundul mării (Mica 7.19). Odată mântuit, omul este izbăvit de asupririle lui Satana.

Nu încerca să intri în discuții despre religie, și nici despre purtarea nimănui. Ci, cu calm, dragoste și ungerea lui Dumnezeu, îndreaptă-te către cel ce nu cunoaște încă dragostea lui Hristos și arată-i că Dumnezeu este gata de a-l primi și de a face din el un biruitor. Asigură-l că, de va lua hotărârea de a sluji lui Dumnezeu din toată inima, va fi primit de Domnul asemenea unui fiu și, în aceeași clipă, păcatele îi vor fi iertate.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares