Vremurile prorocului Ieremia au fost foarte grele, căci interesul material, ce pusese stăpânire pe poporul lui Dumnezeu, i-a făcut pe oameni să înceteze de a mai sluji lui Dumnezeu, preocupându-se numai de propria bunăstare. Prorocul atrăgea atenția că robia babilonică avea să înceapă, dar nimeni nu-i dădea ascultare. Din cauza prorocilor sale, avea să fie pus în temniță, considerat a fi un stricător de plăceri și un proroc depășit.

Și în zilele noastre am văzut petrecându-se lucruri asemănătoare. Oameni din familii cu mari robi în Dumnezeu nu dau atenție cuvântului înțelept, nu se închină lui Dumnezeu și trăiesc ca și cum poftele trupești le sunt scop în viață. Vor veni zilele în care acești oameni vor plânge amarnic, căci nu au nesocotit numai pe Cel Preaînalt, ce i-ar putea mântui, ci s-au supus ispititorului, ce i-a îndepărtat mult de Isus.

În acele zile, toată lumea era lacomă de câștig, ceea ce conta fiind înavuțirea materială. Până și prorocii și preoții se gândeau numai la ceea ce puteau aduna. Astăzi, am văzut cum aceeași dorință de câștig a pus stăpânire pe mintea oamenilor. Astfel, Împărăția lui Dumnezeu a rămas de izbeliște, pentru alte vremuri, iar poftele lumești și celelalte lucrări diavolești au pus stăpânire pe cel ce ar fi trebuit să fie cuprins de Duhul Sfânt și de tot felul de binecuvântări sfinte.

Însă, acele vremuri, bogățiile au fost zadarnice, căci, în scurt timp, Iuda și cu tot norodul său au fost făcuți robi în Babilon. La ce bun să strângi avuții imense – putând cumpăra ce-ți trece prin cap, călători oriunde vrei și oricând și sta în cele mai bune hoteluri – dacă viitorul nu-ți este sigur? Ziua Judecății de Apoi va putea sosi mult mai repede decât orice creștin nesăbuit crede; așadar, de ce fel de soartă va avea oare parte?

Nu există lucru mai bun decât să fii în pace cu Dumnezeu, să fii călăuzit de Duhul Sfânt și, astfel, să te poți bucura de o viață liniștită și senină. Nu ai cum să schimbi fericirea adevărată cu o promisiune mincinoasă, ce nu slujește la nimic nici acum, nici întru veșnicie. Așadar, dacă nu te-ai dăruit Domnului, strădui-te să te împaci cu El. Nu merită osteneala de a-ți face de lucru cu dușmanul, căci răsplata păcatului este moartea (Rm 6.23a).

Nu îngădui ca rana să-ți fie vindecată superficial. Atâta timp cât nu ești înaintea prezenței sfinte, nu-ți da răgaz sufletului. Numai cel ce este acoperit de hainele sfinte este vrednic de nunta lui Isus (Matei 22.1-14). Veșnicia în Mântuitor este asemuită cu o nuntă fără de sfârșit. De ce să umbli pe calea pierzaniei dacă, în Isus, vei fi fericit? Ia acum hotărârea de a-ți schimba modul de viață, începând să umbli în credința în Isus.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares