Omul este un maestru în a da sfaturi. Chiar și oamenii care sunt în suferință, când îi întâlnesc pe alții într-o situație dificilă, încearcă întotdeauna să-i îndrume, în ciuda faptului că se află în circumstanțe similare. Dacă te lași învățat, nu vor lipsi oameni care să-ți dea direcția pe care ei o consideră corectă; cu toate că ei pot să nu descopere o soluție pentru probleme tale. Numai Isus are leac pentru toate relele.

Ziua se sfârșea, iar discipolii Maestrului erau agitați. L-au văzut pe Domnul că s-a oprit din ceea ce El programase, pentru a acorda atenție celor care L-au urmat și, chiar dacă au văzut minuni care au avut loc, nu și-au dat seama că Isus avea mult mai multe să le arate despre slava lui Dumnezeu. Au venit înaintea Domnului și i-au spus direct, că se apropia noaptea, și că ar trebui să dea drumul noroadelor să se ducă.

Grija lui Dumnezeu este mai mare decât a omului. Desigur, El nu ar lăsa mulțimea acolo lângă El, tot timpul, pentru că oamenii aveau alte treburi. Dar, dorind să le dea ucenicilor o lecție prețioasă, El i-a lăsat să vorbească. De parcă Învățătorul nu știa, i-au spus că acela era un loc pustiu, că se apropia noaptea, și că trebuie să le dea drumul noroadelor, să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.

Adeseori aveam atitudini la fel ca a ucenicilor și pierdem timpul. Domnul nu are nevoie ca noi să-I spunem ce să facă; ci trebuie să ascultăm instrucțiunile Sale. El este Dumnezeu și, prin urmare, știe totul. Tatăl nu se improvizează și nu se înșală niciodată în niciuna dintre deciziile Sale. Nu același lucru se întâmplă și cu noi; dacă nu avem îndrumarea Lui, nu o vom înțelege niciodată.

Nu spune niciodată Celui Preaînalt ce trebuie să fie făcut. Cel mai bine este să-L întrebăm despre ce ar trebui să vorbim, ce să decidem sau unde să mergem. Cei care fac și sunt atenți la ceea ce El spune, vor avea cu siguranță succes. Dacă avem deja direcția Lui, chiar dacă pare că nimic nu merge, rezultatul va dovedi că El știe ce spune și ce face. Cuvântul lui Dumnezeu este Lumină pe cărarea noastră și o Candelă pentru picioarele noastre (Psalmii 119:105).

Ca răspuns, Maestrul a afirmat că ucenicii ar trebui să hrănească acel norod de oameni și, fără să înțeleagă nimic, au răspuns că n-aveau decât cinci pâini și doi pești mici. Iisus le-a spus apoi să aducă mâncarea și, după ce a dat instrucțiuni norodului și a văzut că ei le-au urmărit, a binecuvântat pâinile și le-a rupt. Cu aceasta, toată lumea a mâncat și încă a mai rămas multă hrană (Matei 14: 16-20). Cu Isus așa va fi întotdeauna.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares