A vorbi de la sine nu înseamnă doar să te lauzi, ci să te și folosești de argumente proprii pentru a face lucrarea sfântă. Dacă creștinul îngăduie, mintea îi va controla viața și, atunci, în loc de a fi prorocul Celui Preaînalt, va spune ceea ce gândește, va lua hotărârile pe care le consideră a fi drepte și, la sfârșit, va vedea că a păgubit mult planul sfânt. Când fiul lui Dumnezeu este folosit de Duhul Sfânt, gândește, vorbește și se poartă precum Învățătorul.

Revelația ce ne-a fost dată este infinit mai mare și mai puternică decât gândirea omului. Ceea ce este omenesc este pământesc și, astfel, fără puterea de a birui stăpânirile, autoritățile și duhurile rele din locurile cerești (Efeseni 6.12). Împotriva acestor forțe trebuie să luptăm. În lupta duhovnicească, gândirea omenească, chiar dacă vine din inima cea mai credincioasă, este neputincioasă în biruirea iadului.

Este nevoie să căutăm ceea ce vine de la Dumnezeu; numai așa vom primi Cuvântul ce are puterea cerească de a desface toate lucrările vrăjmașului. Isus Și-a dat toată silința de a veni în ajutorul soacrei lui Petru. El știa că în ea se afla o lucrare rea pentru a o face să sufere și, în același timp, a-l face de rușine pe acel ucenic. Înaintea oricărui atac diavolesc, nu te lăsa mai prejos, ci acționează mereu cu hotărâre și curaj.

Când te afli în căutarea slavei Domnului, reușești să faci aceeași lucrare făcută de Isus. În acest fel vrea Cel Atotputernic să vadă pe fiecare dintre fiii Săi. Dacă este ceva greșit în tine, caută să te izbăvești de asta cât mai repede, căci, tăinuind vreun păcat, Tatăl nu poate lucra. Cuvântul spune că nelegiuirile noastre ne îndepărtează de Domnul (Is 59.2a). Însă, de vei fi în comuniune cu El, vei putea face orice.

Adevărații robi ai lui Dumnezeu caută slava sfântă. Cei ce se cred trimiși din Ceruri vor numai să se realizeze personal. Aceștia aleg cum, unde și când să ”propovăduiască” în Numele Celui Preaînalt și, procedând astfel, nu vor reuși nimic. Însă, cei ce slujesc cu adevărat Domnului sunt precum vântul ce suflă peste tot, neștiind de unde vin și unde pleacă (Ioan 3.8). Acest fel de oameni trebuie să găsim.

Nu există nedreptate în cei ce slujesc lui Dumnezeu. Din gurile lor nu iese decât ceea ce este bun pentru lucrare și sunt mereu folosiți de Duhul lui Dumnezeu, ceea ce arată că aceștia sunt în Isus. Tu poți și trebuie să te strădui să fii acest fel de om. Contează câtuși de puțin activitatea ta de aici, căci, chiar azi, Tatăl folosește pe cel ce Îi primește atingerea pentru a se pregăti și a fi considerat drept lucrător credincios (2 Timotei 2.15). Fii un rob adevărat al Domnului.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares