Cuvântul spune că Domnul Isus ne-a răscumpărat cu sângele Său pentru Dumnezeu (Apocalipsa 5.9). Apoi, El zice că ne-a făcut preoți mari – apostoli ai binecuvântărilor sfinte și împărați – suverani peste viața noastră (Apocalipsa 10a). Scriptura sfârșește aceste relatări prin a spune că trebuie să împărățim pe pământ (Apocalipsa 5.10b). Când un creștin citește asemenea afirmații, se bucură și slăvește pe Dumnezeu pentru ceea ce i s-a făcut; și asta nu este pentru puțin lucru, nu-i așa?

La început, aflat sub impactul acestor revelații, creștinul începe să trăiască după voia lui Dumnezeu, dar, mai apoi, slăbindu-și credința, vede că determinările nu au loc, că problemele apar și, deși se roagă, se plânge înaintea Domnului și postește, lucrurile nu se împlinesc așa cum se întâmpla înainte. Oare a fost lăsat de izbeliște și ceea ce a fost la început a fost numai pentru a fi inițiat pe calea creștină, ca și cum Tatăl ar fi vrut să-l cumpere cu făgăduințe deșarte?

De fapt, fără a avea cunoașterea despre cum să-și mențină împărăția, creștinul poate crede că problemele îi vor fi rezolvate pe vecie și, astfel, nu se mai roagă, nu se mai închină și, în unele cazuri, se lasă înșelat de minciunile vrăjmașului, ce îi spune o mulțime de lucruri care, ca orice îi iese din gură, nu sunt decât minciuni. Așadar, atunci când se opune vreunui atac al diavolului, el se crede învins, fiindcă dorința nu i s-a împlinit.

În versetul citat din Cartea Proverbelor, Domnul ne arată că sunt două virtuți ce trebuie puse în practică de împărat; altfel, împărăția lui nu va putea fi întărită. Prima dintre ele este dragostea, ce înseamnă să primești poruncile lui Dumnezeu și să le păzești. Cel ce nu le are și nu le păzește nu iubește pe Domnul (Ioan 14.21). Când iubim pe Cel Preaînalt, ne iubim și pe aproapele nostru și, de aceea, este chintesența tuturor poruncilor.

Cea de-a doua virtute, ce face posibilă întărirea împăratului și a împărăției sale, îi menține autoritatea și îl face să obțină numai victorii, este credincioșia. Împăratul care nu este credincios față de ceea ce îi revine să facă, este părtinitor și nu-și urmărește decât propriul interes își dă seama că asta îl împiedică să-și întărească domnia. Diavolul poate încerca să-l distrugă în toate felurile, dar Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui ca el și tot ceea ce îi aparține să fie atins.

Pentru a termina, Duhul Sfânt a folosit pe scriitorul Proverbelor pentru a spune că, cu bunătate – faptul de a fi bun și înțelegător – împăratul își întărește scaunul de domnie. Verifică, acum, dacă ești un astfel de om, sau te-ai lăsat înșelat de ispite și trăiești numai pentru propriul trup. Nu uita că de vei tăcea, Dumnezeu va ridica pe altcineva să-ți ocupe locul. Așadar, fii credincios și de neclintit în îndeplinirea datoriei, și Domnul te va onora.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares