David a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi mai-marii. Şi David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă găsiţi cu cale şi dacă lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părţile la fraţii noştri care au rămas în toate ţinuturile lui Israel şi la preoţi şi leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strângă la noi.
1 Cronici 13.1,2
Cel ce este atent la cum trăiesc înțelepții are toată posibilitatea de a deveni la rândul său înțelept. Fiind vorba de cineva de care Domnul se folosește, această posibilitate se mărește – și mult – căci, în spatele lucrărilor pe care le face, se află mâna sfântă. Însă, cel mai bine este de a se lăsa mereu învățat de Domnul. Adevărul este că planurile Lui pentru fiecare situație pot să nu fie aceleași, sau alteori, o primejdie se poate ivi.
David a fost numit de Dumnezeu însuși om după inima Lui (Faptele Apostolilor 13.22). Asta ne dă de înțeles că el se consulta cu Cel Preaînalt și Îi urma sfatul. Dacă Domnul ne vorbește El însuși sau ne răspunde la vreo cerere, nu este bine să nu ne asumăm ceea ce El ne spune. Cine va da mereu întâietate lui Dumnezeu în hotărârile sale va avea reușită.
Cererea pe care fiul lui Isai a făcut-o tuturor celor ce îi erau sub legământ a fost de a-i face pe supușii săi responsabili de a auzi pe Domnul și de a lua hotărâri împreună cu el. Asta nu este lipsă de credință, ci prudență, căci, în toiul bătăliei este posibil să nu înțelegem bine ce poziție este de luat, în ce loc să mergem și din ce motiv. Însă, oricare ar fi sfatul, responsabilitatea ne revine tuturor.
A fi smerit trebuie să fie mereu caracteristica celor ce fac voia sfântă (1 Petru 5.5). Însă, chiar și pentru asta, robul Domnului trebuie să audă de la El când este momentul potrivit de acțiune. Cuvântul spune că fiii nu pot vedea goliciunea părinților (Levitic 18.7). Aceasta înseamnă că, de arăți mereu că ești în îndoială, cei ce ți se află în slujbă pot să-și facă o părere proastă despre modul în care îi conduci.
David a vrut o împărăție în care să aibă asimțământul tuturor, căci acceptarea Domnului fusese deja obținută. Astfel, făcea în așa fel încât toată lumea să fie responsabilă de hotărârile luate. Este bine ca să-i faci pe toți supușii să nutrească aceleași sentimente, căci, astfel, vei nimici orice acțiune a celor slabi de minte sau stăpâniți de lăcomie.
Nu este bine să ai răzvrătiți sub conducerea ta, fiindcă, când te vei aștepta mai puțin, aceștia se pot împotrivi de a-ți mai recunoaște autoritatea – ceea ce îți va cauza slăbiciune, pagubă sau suferință. Mai mult de atât, atunci când conducătorul ascunde ceva supușilor, asta nu vine de la Domnul.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares