Cu cât știm mai mult despre lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai mult suntem cuprinși de teama ce trebuie să I-o dovedim. De fapt, trebuie să facem voia sfântă cu frică și cutremur (Efeseni 6.5). Omul poate împiedica realizarea planului sfânt, dacă nu urmează călăuzirea Domnului. De aceea, străduiește-te să fii pregătit pentru a nu te face de rușine. Uza a crezut că făcea un bine lui Dumnezeu, dar a fost lovit. Acest fapt a făcut ca împăratul David să fie cuprins de o mare supărare.

Robul Celui Preaînalt ce vrea să-și vadă lucrarea recunoscută și, astfel, să nu fie ditrusă, trebuie să trăiască în comuniune cu Tatăl. Va avea mult belșug omul ce se va pregăti să fie folosit și, chiar dacă crede că ceva nu este bine, să aștepte sfaturile din Ceruri pentru a se pune la lucrul pentru care se pare că are nevoie de ajutor. Probabil că orice creștin credincios ar face la fel precum Uza.

În sfârșit, are oare Dumnezeu nevoie de ajutorul omului, sau El ne îngăduie din bunătate să facem ceva pentru lucrarea Sa? Fără îndoială, este o mare favoare pe care El ne-o face folosindu-ne în planurile Sale. Fără ungerea sfântă, ceea ce facem pentru Dumnezeu va fi zadarnic, căci nu avem în noi, și de la noi înșine, nicio putere pentru a face ceva în ajutorarea Domnului.

Cum viziunea noastră asupra lumii duhovnicești este aproape oarbă, nu avem cum să știm dacă ceea ce ne propunem să facem este bine sau nu. Dacă nu avem călăuzirea sfântă, ceea ce ne propunem să facem poate fi de origine diavolească și, astfel, să stricăm planul lui Dumnezeu. Ori, Domnul nu va fi surprins niciodată, și nici nu va uita să pregătească tot ce este necesar pentru a-Și împlini scopul.

Sfatul biblic este ca să ne pregătim pentru a ne duce înaintea Dumnezeului nostru ca lucrători care n-au de ce să le fie rușine (2 Timotei 2.15). Așadar, într-un mod minunat, Domnul ne va face să spunem și să facem, sau să nu spunem și să nu facem ceva. Astfel, până la urmă, vom vedea că a fost vorba de acel lucru de care era cu adevărat nevoie pentru ca lucrarea să fie desăvârșită. Domnul s-a pregătit cu mult timp în urmă pentru ca ceea ce este necesar să fie înfăptuit azi.

Sărmanul Uza ! Fiind făcut din carne, văzând că boii se poticnesc, a crezut că chivotul va cădea și, de aceea, a fost lovit. În toată Biblia, vedem că, aparent, nu era scăpare pentru poporul lui Dumnezeu, dar, printr-un simplu fapt, Domnul a arătat că știe să călăuzească și să ocrotească pe cei ce Îi erau credincioși.

Probabil, Cel Preaînalt plănuise o minune nemaivăzută în acel moment, dar Uza a zădărnicit totul. Asta a făcut pe împăratul David să fie foarte mâhnit; însă, cum se temea de Domnul, nu a păcătuit cu buzele sale, ci a fost cuprins de evlavie față de Cel Preaînalt.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares