Oamenii nu știu, răul pe care și-l fac singuri, atunci când, având o inimă luminată, nu acordă credit celor spuse. Fii lui Israel au fost scoși din captivitate din Egipt și duși la Canaan; totuși, când au fost instalați, au crezut că nu mai au nevoie de favoarea divină și au respins binele. Această atitudine i-a dat inamicului dreptul de a-i urmări. Același lucru este valabil și pentru cei care disprețuiesc ceea ce revelează Domnul.
 Eliberarea noastră, din imperiul întunecat, este reală. Sub sclavia lui Satana, nu aveam pace, siguranță și perspectiva că, după moarte sau chiar aici, ne vom bucura. Apoi, Cel Preaînalt a făcut ca lumina adevărului să strălucească asupra noastră și am văzut că în Isus, era ieșirea noastră. Astfel, ne-a fost suficient să luăm decizia de a ne converti pentru ca puterea divină să funcționeze eficient, eliberându-ne de păcat și de consecințele sale.
Cu toate acestea, inamicul nu renunță la „foștii supuși” și, pentru a-i recupera, își pune în execuție planul, ducându-i înapoi la „cuibul” său. Pentru ca acest lucru să se întâmple, diavolul folosește tot felul de tentații, făcând ca persoana să aibă un sentiment de dor de greșelile din trecut. În alte cazuri, el oferă plăcere, bunuri și prestigiu, iar oricine nu este ferm în credință cade în „povestea” sa mincinoasă. În acest fel, mulți se îndepărtează de Domnul.
        Atunci când o persoană simte că nu mai trebuie să-și facă griji cu privire la slujirea lui Dumnezeu, este deja în mâinile celui rău. Un alt semn că ea s-a întors în împărăția diavolului este atunci când simte că avertismentul de a veghea și a se ruga să nu cadă în ispită, nu mai are sens. Deci, crezând că este suficient de adultă ca să nu se implice cu răul, se lasă brusc luată de minciuna infernală. Astfel, căderea completă este doar o chestiune de timp.
     A disprețui binele - ceea ce Isus a cumpărat pentru noi în moartea Sa și harul și adevărul pe care ni le-a adus - este o mare pierdere. Astăzi, situația poate fi bună, dar mâine s-ar putea să nu fie. Cel mai rău lucru este că, cu o astfel de atitudine, inamicul începe să urmărească persoana. Apoi, pacea fuge, apare disperarea și, când se așteaptă mai puțin, înfrângerea ei devine inevitabilă. De ce cauți înfrângerea dacă, cu Dumnezeu, este doar victorie?
Binele trebuie căutat din toată inima, pentru că în favoarea Domnului nu există durere sau suferință. Am fost chemați să trăim și să ne bucurăm de ceea ce ne-a fost pregătit odată cu moartea lui Hristos (Ioan 10.10). Mare este privilegiul nostru de a ne bucura de o poziție atât de binecuvântată în Împărăția lui Dumnezeu. Regii, profeții și mulți oameni care L-au slujit în trecut au fii dorit să trăiască în acest moment și nu au putut (Luca 10:24). Așadar, fiți înțelepți, căutați binele și nu suferiți niciun rău.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares