Una dintre cele mai importante atitudini pe care le putem avea este să ne curățăm inimile de tristețe și de acte neplăcute care ne ofensează. Acest lucru se datorează faptului că Semănătorul semănă sămânța și depinde de noi să avem pământul pregătit pentru ca să putem îndeplini misiunea. În caz contrar, când nu facem lucrarea pe care ce Domnul a planificat-o, pierderea va fi numai a noastră.
Dacă pământul este plin de pietre, deși am primit o mare bucurie odată cu sosirea seminței, creșterea sa va fi de scurtă durată. Ori de câte ori ea cade în inima noastră, ne va bucura, dar dacă acolo există obstacole, nu îți vei îndeplini sarcina. Bucuria noastră trebuie să fie deplină, fără nimic care să o ia de la noi. Prin urmare, este bine să îndepărtezi pietrele inimii, astfel încât să nu existe niciun impediment.
               Nu este suficient să înțelegem Cuvântul și să-l primim cu bucurie. Dacă lucrurile care se poticnesc nu sunt îndepărtate, sămânța divină nu va avea un curs liber. Tristețea, dușmănia, supărarea, ura și alte tristeți de zi cu zi, împiedică misiunea pe care Dumnezeu a dat-o în Cuvântul Său, să prospere în viața ta. Așadar, cu toate că ai câștigat o mare binecuvântare, din cauza acestor sentimente operația divină nu se va realiza.
       Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să se înrădăcineze în viețile noastre, pentru a împlini tot ceea ce el a fost menit să facă. Prin urmare, dacă pământul inimii noastre nu favorizează pătrunderea rădăcinii, dacă există pietre în ea, pe lângă faptul că nu se adâncește, va arde. Apoi, durata bucuriei va fi scurtă și simptomele care ne afectează se vor întoarce. Domnul ne trimite sămânța care să producă roade de o durabilitate cu a vieții veșnice.
Biblia ne avertizează că în lume vom avea necazuri (Ioan 16.33). Diavolul va face orice, astfel încât fii lui Dumnezeu să nu trăiască așa cum a stabilit Tatăl. Din acest motiv, aproape întotdeauna, prietenii noștri se vor îndepărta, iar membrii familiei nu vor aproba hotărârea noastră de a căuta să trăim în prezența divină. Cu toate acestea, nu este vina lor; adevărul este că necazul și prigonirea sunt necesare pentru creșterea noastră în credință.
      Deci, când cineva se supără din cauza a ceva care i s-a întâmplat, dovedește că pământul lui este plin de pietre. Cu toate acestea, pentru cei care au un pământ bun în  inimă, nu contează ce fac ceilalți oamenii, chiar dacă fac răutăți, ei nu își vor abandona niciodată credința în Isus. Cei care se simt ofensați demonstrează că nu și-au pregătit terenul pentru sămânța prețioasă și lucrătoare, pe care Tatăl le-a dat-o.


În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares