Nimic din ceea ce a făcut sau învățat Isus nu a fost fără motiv. El era călăuzit de Duhul lui Dumnezeu și, de aceea, făcea ceea ce un om simplu nu poate face. Pildele Sale trezeau și întăreau credința oamenilor. Mereu când ceva îți atrage atenția în sfântul Cuvânt, roagă-te și cere Domnului să-ți arate lecția de învățat, căci, fără îndoială, asta îți va face mult bine.

Hristos ajunsese în Betsaida, când niște oameni I-au adus un orb, rugându-L să-l atingă. Ori, în apostolia Sa din lume, nu întotdeauna cererile erau împlinite în întregime de Domnul – iar astăzi, asta se poate întâmpla de asemenea. Putem fi siguri că fiecare caz este unul aparte, însă este un fapt că noi toți, pentru a avea reușită, trebuie să cerem sfatul sfânt.

Isus a venit în ajutorul acelei cereri; însă, pentru ca minunea să aibă loc, era nevoie ca acel suferind să fie scos din sat. Astfel, lucrând în mod diferit decât de obicei, Hristos a scuipat în ochii acelui om și Și-a pus mâinile asupra lui, pentru a fi vindecat. Învățătorul a întrebat dacă vede ceva și, apoi, Și-a pus mâinile pentru a doua oară asupra orbului, fiindcă acesta nu reușea decât să-i vadă pe oameni ca niște copaci (Marcu 8.24).

După această a doua atingere, omul, uitându-se hotărât, s-a vindecat, spunând lui Isus că vede bine și clar pe fiecare ce se afla acolo. Apoi, Domnul l-a trimis acasă și i-a poruncit să nu intre prin sat. Motivul pentru care Învățătorul a făcut asta este ceva de neînțeles pentru noi. Ce oare au crezut oamenii ce au adus pe acel orb văzând că Hristos i-a cerut să se întoarcă acasă fără a se întâlni cu alți oameni?

Sunt întrebări ale căror răspunsuri nu le vom afla decât când vom ajunge în Ceruri. Tot ceea ce Domnul spune și face este de o importanță extraordinară și, de aceea, ascultă mereu de ceea ce El îți cere să faci. Cei ce amână – dorind să analizeze poruncile Sale, sau nu le-au păzit de îndată – vor afla prea târziu că au greșit neîmplinindu-I poruncile.

Ce se afla oare în Betsaida? Oare necredința ar fi putut face ca omul să orbească din nou? Era oare acel loc stăpânit de un demon ce nu ar fi lăsat puterea sfântă să lucreze? În mijlocul alor săi, acel om nu și-ar fi manifestat credința sau, dacă s-ar fi întors prin sat, și-ar fi tăgăduit credința și ar fi devenit orb din nou? Cum nu înțelegem încă totul, cel mai bine este de a face mereu ceea ce Mântuitorul ne spune, fiindcă El știe toate lucrurile (Psalmi 33.13-15).

Dacă sfatul de a nu se întoarce prin sat nu ar fi fost necesar, Domnul nu l-ar fi dat. Când Dumnezeu spune ceva, nu sta la discuții, ci fă acel lucru! El vorbește prin mijlocirea Cuvântului Său.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares