După un incident în Egipt, când Avraam aproape și-a pierdut nevasta (Geneza 12.10-20), patriarhul a hotărât să pună capăt tuturor lucrurilor ce-i luau liniștea. Astfel, a chemat pe Lot, nepotul său, pentru a-i spune că este mai bine să se despartă, fiindcă păzitorii turmelor celor doi se sfădiseră. El nu a fost deranjat de purtarea hapsână a lui Lot când acesta a ales câmpiile roditoare ale Iordanului. Apoi, Domnul a poruncit lui Avraam să străbată țara, căci lui îi va fi dată.

Ceea ce s-a întâmplat în Egipt a marcat pe Avraam pentru totdeauna. De îndată, lucrul de care se temea s-a întâmplat, fiindcă Faraon i-a luat nevasta pentru a o adăuga haremului său (Geneza 14,15). Trebuie să fi fost o vreme de multă suferință pentru patriarh; însă, în același timp, pe durata acelei încercări, el a dovedit că avea încredere în Domnul. Drept rezultat, a avut parte de ocrotirea sfântă, ce a împiedicat ca regele egiptean să se atingă de preaiubita as nevastă Sara.

La întoarcerea din ținutul Ai, Avraam a văzut că existau certuri între păstorii săi și cei ai lui Lot; atunci, s-a hotărât să pună capăt acestor neînțelegeri. Dacă Lot ar fi continuat alături de Avraam, cearta păstorilor ar fi adus neliniște patriarhului. Era evient că nu voia asta, căci, fără pace, vrăjmașul ar fi găsit vreo deschizătură pe unde să intre. Pe de altă parte, clarificând situația cu nepotul, putea să trăiască liniștit.

Așadar, în mod hotărât, Avraam l-a chemat pe nepot și i-a propus să se despartă. Cum propunerea venea de la patriarh, acesta a dat lui Lot întâietate în alegere. Pentru ca o despărțire să fie amiabilă și să nu provoace nicio neînțelegere, persoana în cauză trebuie să pună la dispoziție toate posibilitățile și să lase ca cealaltă parte să hotărască ceea ce crede că este mai bine. Cine se va purta drept nu va lăsa să planeze nicio îndoială asupra intențiilor sale. Cel mai rău lucru ce se poate întâmpla într-o asemenea situație este de a avea suspiciuni de înșelăciune.

Nepotul Lot știa că Avraam fusese binecuvântat; astfel, văzând câmpiile din Iordan – ce erau roditoare și udate din belșug – și-a ridicat ochii și a spus că se va duce într-acolo. Avraam nu s-a arătat supărat și a plecat înspre munți. Reușita este mereu cu cel ce are binecuvântarea, oriunde s-ar duce. Dumnezeu onorează întotdeauna pe cel ce Îl onorează; de aceea, cel mai bun lucru în viață este de a lăsa pe El să te călăuzească în toate!

Celui Preaînalt I-a plăcut de purtarea lui Avraam și, drept răsplată, a poruncit ca el să străbată țara în lung și-n lat, fiindcă Dumnezeu i-o va da lui. Cine își îndreaptă ochii către Domnul va vedea că El va face ca o moștenire plăcută să-i cadă la sorț (Psalmi 16.6). Cel ce se lasă condus de răutate sau alt sentiment răutăcios, va ajunge mai târziu la concluzia că nu a făcut bine. Așadar, să nu te plângi niciodată de locul unde Cel Preaînalt te pune!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares