Un lepros a aflat că Isus are puterea de a-l tămădui. Aceasta trebuie să fie prima pildă pe care o avem de transmis celor ce sunt în suferință. Astfel, credința li se va ivi în inimă și, venind pentru a primi binecuvântarea, vor afla ceea ce le este necesar. Cine ascultă de Dumnezeu și se duce înaintea lui Isus va ști ce să facă pentru a primi ajutorul sfânt. Leprosul nu a rămas așezat sau ascuns în vreun loc, ci a fost hotărât să vorbească cu Învățătorul.

Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să căutăm prezența Domnului și ne asigură că, cu fiecare pas făcut către Tatăl, și El Se va apropia de noi (Iacob 4.8). Iacob a spus că Isus Se apropie de cel ce se spropie de El; astfel, mâinile ne sunt curățite – capacitatea de a face lucrarea sfântă. Dumnezeu face și mai mult: curăță inima celor ce se îndoiesc. De aceea, de vrei să fii tare în credință, apropie-te de Domnul.

Acest bolnav nu s-a mulțumit doar să fie aproape de Învățător, ci și-a deschis gura și s-a rugat ca El să-l vindece, făcând o cerere cu tărie și încredere. Când sufletul vede că Dumnezeu poate aduce rezolvare problemelor devine alert până i se împlinește nevoia. Rugăciunea cu putere este cea care se face față de ceea ce Cuvântul spune. Așadar, vezi ceea ce acesta îți vorbește inimii și nu te lăsa doborât de lene sau rușine, nici dacă îți pare că ușa este închisă.

Leprosul s-a plecat înaintea lui Isus. Atitudinea celui ce cere contează mult. Cine nu înțelege că Domnul este singurul și adevăratul Dumnezeu nu Îi aduce slava pe care El o merită. Prin acest fel de purtare, acest om a îndeplinit o cerință biblică ce spune că trebuie să ne plecăm, să îngenunchiem și să ne închinăm înaintea Domnului ce ne-a creat. Cel Preaînalt știe de ce Și-a pus sfaturile în Cuvânt, și înțelept este omul ce le împlinește.

Acest bolnav de lepră a auzit pe Isus propovăduind ceea ce mulți numesc drept Constituția Împărăției lui Dumnezeu – rugăciunea de pe munte. El era convins că Isus poate să-l vindece, dar nu era sigur că Învățătorul voia să o facă; de aceea, a făcut rugăciunea în acel mod. Necunoscând bine Cuvântul, sunt multe lucruri despre care nu știm dacă El vrea sau nu să ni le dea. Astfel, când aflăm că o binecuvântare ne aparține nu există motiv pentru care să nu o cerem.

Domnul nu a lăsat pe acest om să se îndoiască și, în aceeași clipă, a întins mâna și S-a atins de el, spunând că vrea să-l tămăduiască. Această atitudine pozitivă a lui Isus îți slujește și ție. Dacă El a vrut să vindece pe cineva, de ce nu ar dori oare la fel față de tine? El nu este părtinitor față de oameni, ci îi tratează pe toți în mod egal (Romani 2.11). Oricine ai fi, consideră că meriți toate binecuvântările ce au fost date oricărui alt om. Dumnezeu nu te va trata în mod diferit.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares