Trăim vremuri în care poporul Domnului este eliberat din robie și nu este nici cea mai mică șansă ca diavolul să se ridice și să facă din nou din fiul lui Dumnezeu prada sa. De fapt, acest lucru s-ar putea întâmpla numai dacă ne lăsăm influențați de minciunile celui rău, care, de cele mai multe ori, sunt foarte iscusite. Spun asta având în vedere sfatul pe care Domnul Isus ni l-a dat, învățându-ne să stăm de veghe și să ne rugăm pentru a nu cădea în ispită. Vrăjmașul este deosebit de periculos, dar nu trebuie să ne fie frică de el niciodată!

Mesajul către cei mântuiți este diferit de cel adresat celor ce nu se supun voinței sfinte și se îndreaptă cu pași repezi spre pierzanie. Fiind stăpâniți de duhul greșelii, nu se gândesc nici pe departe la ceea ce li s-ar putea întâmpla după moarte, interesul lor fiind numai de a-și satisface nevoile imediate. Din această cauză, trebuie să ne dăm silința să-i facem pe acești oameni să deschidă ochii și, astfel, să scape de pedeapsa veșnică.

Mântuiților nu trebuie să le fie frică decât de Domnul (Psalmi 111.10; Proverbele 1.7); de îndată, amenințările vrăjmașului vor fi îndepărtate prin rugăciunea cu credință adevărată. A nu da atenție pur și simplu la aceste vicleșuguri poate fi o capcană a diavolului pentru a te prinde; așadar, bine este să folosești Numele lui Isus și, astfel, să desfaci lucrul pe care cel rău l-a făcut sau vrea să-l facă împotriva ta sau alor tăi. Indiferent dacă este o ispită ce pare neînsemnată sau vreuna mai mare, folosește-ți mereu autoritatea în Hristos pentru a desface o asemenea lucrare.

Îndrăzneala și curajul trebuie să fie caracteristicile creștinului (Faptele Apostolilor 4.31). Mai mult de atât, cine trăiește nesocotind lucrarea lui Dumnezeu poate fi blestemat, fiindcă îndatorirea fiecăruia este de a o înfăptui cu râvnă (Proverbele 18.9; 1 Timotei 4.14). Înfățișarea și ținuta noastră pot transmite un mesaj al binelui sau al răului. Așadar, analizează-ți purtarea. Cei ce se lasă amăgiți de plăcerile trupești și sfârșesc prin a păcătui trebuie să-și mărturisească greșeala pentru a fi iertați.

Nu-ți lăsa mâinile să se slăbească fiindcă Dumnezeu le-a făcut puternice pentru ca să îndeplinești planul pe care El l-a prevăzut pentru tine. Nu mă refer la mâinile ca atare, ci la capacitatea de a lucra în plan material și duhovnicesc. De aceea, folosește credința pentru a lupta lupta cea bună (2 Timotei 4.7); ai fost mântuit pentru a fi unealta voinței sfinte. Indiferent de ceea ce faci pentru a-ți câștiga existența, misiunea îți este mult mai nobilă decât orice altă activitate.

Puterea mâinilor ne-a fost dată în aceeași măsură. Așa putem înțelege vindecarea omului cu mâna uscată (Matei 12.10-13), care, în viziunea mea, reprezintă omenirea. Prin păcatul lui Adam, am pierdut capacitatea de a acționa în lumea duhovnicească, dar, cu Hristos, ne-a fost redată. Acum, mâna uscată ne-a fost lecuită; astfel, putem înfrunta vrăjmașul și, folosind Numele lui Isus, desface toate lucrările rele.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares