Promisiunea făcută de Domnul Isus celui ce cere ceva în Numele Său se referă la toate nevoile noastre, de îndată ce facem cererea potrivit revelației din Scripturile. Taina este de a asculta de ceea ce Biblia spune și, când aflăm că ceva ne este dat, este de ajuns să folosim cu hotărâre această promisiune și, apoi, să mulțumim Domnului pentru binecuvântare.

Dacă David s-ar fi rugat când a văzut o femeie cu intenții necurate în timp ce se scăldea, s-ar fi putut opune dorinței să i se strecoare în inimă și, în consecință, păcatului respectiv. Ori, cumpătarea trebuie să ne călăuzească mereu pașii. Văzând ceva greșit, trebuie să cerem imediat și cu hotărâre Domnului să nu lase ca păcatul să ne stăpânească dorințele. Cine se va ruga neîntrerupt va fi auzit.

În Matei 14, putem citi descrierea unei furtuni puternice pe mare. Vântul era potrivnic și barca se umplea cu apă. Fără ca ucenicii să aibă vreo nădejde, cineva a apărut purtat pe valuri. Zărind arătarea, ucenicii au strigat de frică, iar ”fantasma” a spus că este Isus. Petru a spus că, dacă ar fi Învățătorul, El l-ar face să meargă înaintea Sa pe mare. Primind porunca, Petru a ieșit din barcă și a început să meargă. Însă, simțind vântul puternic, ucenicului i s-a făcut frică și a început să se afunde. Cu toate acestea, văzându-se în primejdia de a se îneca, a început să se roage și a fost scăpat.

Altă dată, a fost ajutat și leprosul ce a auzit de departe rugăciunea de pe munte. Credința i-a cuprins inima și s-a dus în întâmpinarea Învățătorului, cerând ca, dacă este posibil, Fiul lui Dumnezeu să-l curețe. Isus Și-a întins mâna, poruncind ca acel om să fie curățit. Dacă nu s-ar fi rugat, el ar fi rămas un lepros. Pentru unii, cuvintele Învățătorului sunt de ajuns, dar alții se roagă și reușesc mai multe de la Dumnezeu.

Când erau pe Calvar, pentru câteva ceasuri, sau clipe, atât Isus, cât și răufăcătorii ce fuseseră răstigniți cu El, au murit. Însă, unul dintre ei, crezând că Acela era Mântuitorul, ce se ducea la Împărăția Sa, a cerut Împăratului împăraților să-Și aducă aminte de el (Luca 23.42). Acest hoț s-a gândit că ar putea avea o soartă bună după moarte și, rugându-se, a fost mântuit în ultima clipă. El va fi pe vecie prosăvit în Fiul.

Dorința de a striga este simțită de toți oamenii. Unii își deschid inima, dar alții se roagă numai de dragul de a se ruga. Vameșul, când striga la Dumnezeu, a lăsat ca Duhul Sfânt să-i arate cât de păcătos era. În schimb, fariseul, ce se ascundea după rugăciune, a început să spună cu fățărnicie că nu era precum ceilalți păcătoși. Vameșul și-a mărturisit păcatele, cerând îndurare și, astfel, a fost auzit, în timp ce fariseul nu a fost (Luca 18.10-14).

În alt pasaj din Biblie, mama unei copile ce era îndrăcită s-a împotrivit refuzului primit drept răspuns și a continuat să umble după Isus rugându-se. Insistând, femeia a atras atenția Învățătorului, care a scăpat-o pe fiică de demon (Mt 15.22-28). Așadar, oricare ar fi încercarea, roagă-te de câte ori este nevoie.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares