Cuvintele acestea, precum toate revelațiile Domnului, trebuie să fie învățate și tălmăcite pentru a ne putea bucura de tot ceea ce au să ne spună. Zilele la care Cel Preaînalt se referă sunt cele pe care le trăim după Calvar, când a fost realizat Noul Legământ. Trebuie să înțelegem că avem drepturi în Hristos și, de aceea, nu avem de ce să ne preocupăm de ajutor, ci să credem în ceea ce ni se spune în Sfânta Scriptură.

Ceea ce înțelegem din acest verset este că iertarea completă și desăvârșită este dată poporului lui Dumnezeu, căci orice rămășiță de păcat a fost îndepărtată pentru a nu se mai găsi. Acum, este de ajuns să urmăm sfaturile pe care Domnul ni le dă în Cuvântul Său pentru a ne scăpa de acel lucru care, dacă ar continua să existe în noi, nu ne-ar lăsa să ne bucurăm de pace, și nici de o viață liniștită. Așadar, continuă să te întărești în credință și izbăvește-te de orice rău.

Posibilitatea de a ne elibera de orice greșeală pe care am făcut-o ne-a fost dată. Însă, dacă ai făcut vreo nelegiuire, împacă-te cu omul față de care ai greșit. Nu-ți ascunde greșeala, crezând că vei ieși nevătămat și vei fi cruțat în vreun fel la judecată. Adevărul este că cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte (Proverbele 28.13).

Apostolului Ioan i s-a arătat că cei ce vor sta îmbrăcați în haine albe și cu ramuri de finic în mâini înaintea Domnului vor fi cei ce și-au albit hainele în sângele Mielului (Apocalipsa 7.9,10). Dacă nu te vei spăla în sângele lui Isus, atunci Satana îți va găsi greșeala tăinuită pentru a te pedepsi neîncetat. Așadar, din cauza celei mai mari greșeli, care este aceea de a ascunde ce ai făcut greșit, nu te vei afla înaintea Tatălui ceresc.

Păcatul ascuns nu te va lăsa să ai pace, iar conștiința îți va fi apăsată de greșeală, căci este un lucru străin în om. Păcatul este precum un grăunte de nisip ce-ți intră în pantof și te jenează. Cum nisipul nu iese singur, trebuie să dai afară ceea ce ai greșit din suflet, căci, altfel, nu vei reuși să te bucuri de Dumnezeu și nu te vei realiza în viață.

Isus ne-a învățat că este nevoie să ne împăcăm cu omul pe care l-am jignit, dezonorat sau furat (Matei 5.25). El a spus că trebuie să faci asta degrabă, fiindcă, de vei muri fără să te fi împăcat, vei avea de înfruntat Judecata și vei fi osândit. În acea zi nu va exista îndurare. Acum este momentul de a căuta pe omul căruia i-ai făcut vreun rău și să-i mărturisești toate amănuntele; până la urmă, cine a avut curajul de a greși trebuie să dovedească același curaj pentru a-și mărturisi nelegiuirea.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares