Prezbiterul Gaius era un exemplu de adevărat rob al lui Dumnezeu, care a umblat într-atât de mult în Cuvânt încât acesta a devenit adevărul său. Cu toții trebuie să fim precum Gaius, căci, de ne vom purta așa, totul va fi bine; până și sănătatea noastră va spori după cum trăim în sfântul Cuvânt. Acesta trebuie să fie scopul tuturor celor ce sunt parte în trupul Domnului. Când sufletul este bine, restul tuturor lucrurilor se împlinește în mod minunat.

Ioan a vorbit despre veselia ce îi cuprindea inima datorită purtării credincioase a prezbiterului. Nu este posibil de înțeles cum unii încetează de a trăi în credința pe care au primit-o și cum apropiații multor sfinți nu îi au drept exemplu. Văzând cum familii creștine aduc o bună mărturie, inima omului în Dumnezeu se bucură, căci asta este răsplata muncii sale. Însă, când opusul este adevărat, există un sentiment de adâncă tristețe.

Nu există nimic mai bun decât să te porți cu credință în toate lucrurile față de frați, cât și de cei ce nu fac încă parte din familia sfântă. De fapt, suntem epistole vii ale Domnului Isus (2 Corinteni 3.3). Aceasta înseamnă că atât cei rătăciți, cât și cei mântuiți trebuie să citească despre noi ceea ce spun Scripturile. Până și modul nostru de a umbla, de a se uita, de a vorbi sau de a se purta cu oamenii trebuie să fie un mesaj pentru toți cei ce au nevoie să vadă dragostea lui Dumnezeu cum lucrează în noi și prin mijlocirea noastră.

Credincioșenia trebuie să fie exemplul creștinului. Cine va proceda astfel va închide gura vrăjmașului și, chiar dacă cineva îl va vorbi de rău, nici cei mai răi oameni nu vor crede, fiindcă propriul adevăr va aduce mărturie despre purtarea acestui copil al lui Dumnezeu. Ori, cine este în Hristos trebuie să răspândească peste tot mireasma dulce a Domnului nostru (2 Corinteni 2.14,15), prin modul în care acționează și reacționează în cele mai diverse situații.

Fiul Celui Preaînalt trebuie să se poarte în mod demn înaintea ochilor Săi. Cine nu se poartă potrivit legilor biblice face Evanghelia de rușine, căci, de fapt, oamenii așteaptă mai mult de la noi decât o simplă aparență religioasă. În acele vremuri, aveau loc războaie prin care să se dovedească dumnezeul cărui popor este cel mai bun. Ori, trebuie să-i facem pe cei rătăciți să vadă în noi că Dumnezeul nostru este, de fapt, Stăpânul absolut al întregului Univers.

Scopul apostoliei noastre trebuie să fie mereu cel de a da, și nu de a primi de la cei ce nu s-au convertit. Cei ce lucrează astfel trebuie să-și găsească loc în inima noastră, pentru ca să fim considerați slujitori ai adevărului. Numele lui Isus este cel ce ne va împlini nevoile, astfel încât nu trebuie să ne preocupe alte interese. Cine umblă în adevăr este în Dumnezeu și, de aceea, face mereu binele.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares