Dumnezeu a făcut cu omul un Legământ ce îi acoperă toate nevoile; astfel, nu mai este nevoie ca acesta să facă legământ cu alții. Ori, dacă nu ar fi fost rău să ne înțelegem cu altcineva, Domnul nu ne-ar fi interzis asta. De fapt, El are nevoie ca robii Săi să stea la dispoziția Sa pentru a nu fi de acord cu nimic ce i-ar lepăda de Cuvântul Său sau i-ar duce pe un drum ce nu este bun.

Orice legământ pe care-l faci cu cineva, cu excepția soțului, nu este de la Dumnezeu. Însă, chiar și în căsătorie, nu putem nega autoritatea pe care Domnul o are asupra ființei noastre – duh, suflet și trup. De aceea, în relația conjugală, sfințenia trebuie să fie respectată; până la urmă, toată viața trebuie să ne fie păstrată neîntinată, curată și sfântă pentru Tatăl (Levitic 20.7; 1 Petru 1.16).

În lucrarea sfântă, nu putem face înțelegere cu nimeni. Trebuie să slujim Celui Preaînalt cu teama ce I se cuvine. Când, de exemplu, un creștin devine ”prietenul” cuiva și, de aceea, are o purtare greșită, începe să fie vrăjmaș lui Dumnezeu (Iacob 4.4). Aceasta arată că înțelegerile Legământului pe care Domnul le-a făcut cu noi prin sângele lui Isus trebuie respectate mereu, căutând, în primul rând, Împărăția și neprihănirea Sa (Matei 6.33a).

În plus, stabilind o înțelegere cu cineva, poți înceta de a sluji Celui Preaînalt, devenind complice la păcatul ”prietenului” pentru a nu-l supăra. Așadar, de ce să-ți compromiți mântuirea pentru un om ce poate fi folosit de diavol ? Fii sfânt și credincios în toate. Astfel, vei face mult mai mult decât dacă te vei înțelege cu cineva, odată ce, slujind Celui Atotputernic, vei sluji celorlalți mai bine.

Cuvântul este clar când spune că nu putem sta printre cei ce ne dau o mână de ajutor. Aceasta pentru că mâna Domnului a început să ne-o țină pe-a noastră în momentul în care am primit pe Isus drept Mântuitor și este de ajuns pentru a ne ajuta în orice sitiuație. De aceea, cine o nesocotește de teama că într-o zi va avea nevoie de ajutorul omului se leapădă de sprijinul pe care Cel Preaînalt i l-ar da, și care este mai mult decât suficient.

Niciodată să nu te încrezi cu totul în cineva până-n a susține că nu a făcut nimic greșit, căci numai Dumnezeu cunoaște inima omului. Există, astfel, și oameni care se pun garant datoriilor altora. Dacă vreun frate a fost acuzat de ceva despre care spune că nu a făcut, roagă-te pentru el, determinând ca adevărul să fie cunoscut. Însă, în niciun caz, să nu judeci faptele altuia; lasă pe Domnul să le judece.

În sfârșit, amintește-ți că suntem robi. Așadar, nouă ne revine numai faptul de a urma sfaturile Dumnezeului nostru. El știe totul și, oricât ar cere cineva, nu va judeca cu părtinire. Avem nevoie numai de Legământul făcut prin sângele lui Isus.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares