Avraam s-a dus în căutarea Domnului când veacul său se dădea celor mai netrebnice practici duhovnicești. Așadar, a auzit glasul sfânt poruncindu-i să-și lase țara, casa părintească pentru a se duce într-un loc pe care Dumnezeu i-l va arăta (Geneza 12.1). Deși nu știa unde se va duce, s-a supus poruncii Domnului, înfruntând un drum greu, cu multe obstacole; cu toate acestea, nu a dat înapoi, ci a spus ”da” Celui Preaînalt.

Seceta a adus foametea în țara lui și, de aceea, Avraam a plecat în Egipt, unde nevasta lui, Sara, a fost dusă în casa Faraonului (Geneza 14,15); însă, Avraam a știut să se roage, iar Dumnezeu l-a scutit de la un asemenea necaz și rușine. Dacă ar fi avut o altă purtare, nu ar fi bucurat pe Cel Preaînalt. Cel Atotputernic l-a pedepsit pe Faraon, care i-a dat lui Avraam nevasta înapoi (Geneza 18-20).

Avraam l-a luat cu sine pe nepotul său Lot, ceea ce i-a adus probleme; păzitorii vitelor sale nu se înțelegeau cu cei ai lui Avraam, care ar fi putut spune lui Lot să plece, căci el fusese cel ce a primit misiunea sfântă. Însă, l-a lăsat pe nepot să aleagă unde să se ducă, care a ales pământul cel bun. Patriarhului nu i-a rămas decât posibilitatea de a se duce în munți (Geneza 13.6-12). Când nepotul a fost luat rob, Dumnezeu l-a ajutat pe Avraam să-l scape (Geneza 14). Pentru faptul de a se fi supus Domnului, Dumnezeu i-a spus că răsplata îi va fi foarte mare (Geneza 15.1-6).

În sfârșit, Cel Preaînalt a ales vremea potrivită pentru ca Sara să aibă un fiu (Geneza 15. 4). Dar cum? Că ea avea 89 de ani, iar el, 90. Avraam, nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, a crezut (Romani 4.18a) și nu s-a luat după trupul său amorțit, și nici după vârsta Sarei. El nu a lăsat ca credința să-i slăbească, căci știa că Dumnezeu va onora Cuvântul Său. Dacă nu ar fi dat crezare Domnului, ce nu ar fi fost astăzi de noi ?

Împăratul Gherarei a râvnit de asemenea la femeia lui Avraam (Geneza 20.1-7), și, din această cauză, patriarhul ar fi putut renunța să urmeze pe Cel Preaînalt, însă credința sa l-a făcut să nu acorde atenție problemelor de zi cu zi. Era destul de înțelept pentru a-și da seama că vrăjmașul încearcă să-i ieie răsplata pentru a nu mai fi credincios Domnului. Dacă Avraam ar fi dat înapoi, stricăciunea nu ar fi fost numai a lui, ci și a noastră.

Avraam s-a supus lui Dumnezeu și a rămas de neclintit în credință – chiar și când nu a avut nicio vită pentru jertă – hotărând să jertfească astfel pe fiul său Isaac pe altar (Geneza 22.1-18). Patriarhul a primit făgăduințele, a câștigat bătăliile, fiind azi numit tatăl celor ce cred.

Tot la fel, fii tare, nu te da bătut! Ceea ce vei face cu credința ta în Dumnezeu va fi hotărâtor pentru ai tăi și mulți alți oameni. Domnul te-a ales pentru a fi credincios, pentru a cuceri și împlini planul Său într-un veac adulter și corupt. Răsplata îți este pregătită, iar Domnul nu va da greș. Într-o bună zi, Isus îți va spune: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia (Matei 25.34b).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares