Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.
Psalmi 24:3-5
Împăratul și psalmistul David s-a străduit să afle cine va putea să fie izbăvit de probleme și să se suie la muntele Domnului sau să ajungă la locul sfânt. Astăzi, mulți oameni sunt atât de preocupați de grijile acestei lumi, de dorința de înavuțire și alte asemenea ambiții încât nici nu-și dau seama că a se sui la muntele Domnului și a sta în locul sfânt ar trebui să le fie priorități. Când se vor trezi, va fi prea târziu.
David știa că aceasta era taina de a se izbăvi de sub puterea diavolului. Pentru psalmist, cine se suia la muntele Domnului nu era un privilegiat, ci un om care a învățat de la Cel Preaînalt ce trebuie să facă pentru a nu fi prins în lațul vrăjmașului. Sfaturile au ajutat pe psalmist și, din porunca Sfântului Duh, le-a și consemnat. Astfel, putem ști care sunt condițiile necesare pentru a ajunge la aceste locuri sfinte.
Oamenii ce doresc să stea alături de El trebuie să aibă mâinile nevinovate și inima curată. Nimeni nu se poate încrede în învățăturile omului, ci numai în ceea ce spune Sfânta Scriptură. Ori, Dumnezeu nu dă slava Sa nimănui (Isaia 42.8). Trebuie știut că ceea ce omul concepe sau crează nu are valoare veșnică. Încă de când Cuvântul lui Dumnezeu a fost scris, nu s-a găsit în El nici până azi vreo greșeală, și nici nu se va găsi vreodată. Așadar, cine va urma preceptele umane va face o mare greșeală, căci, numai ceea ce vine din inima lui Dumnezeu are o adevărată valoare veșnică.
Duhul trufiei a amăgit pe mulți oameni care, dintr-un moment în altul, și-au schimbat valorile și au început să se preocupe de bunurile materiale. În unele cazuri, își asumă propriul păcat, căci sunt convinși că trebuie să-și satisfacă dorințele trupești. Cine se lasă amăgit de trufie se află în mâinile stăpânitorului acestei lumi și, de aceea, nu mai dă nici cea mai mică importanță lucrării sfinte.
Robul lui Dumnezeu nu trebuie să jure fals, și nici să ieie vreo hotărâre contrară Cuvântului Domnului. Fiind robi, trebuie să facem numai ceea ce ne-a fost permis de Cel Preaînalt. Dacă nu ai primit îndrumarea sfântă, nu lua nicio hotărâre. În Împărăția lui Dumnezeu, nu există privilegiați sau indivizi mai presus de alții, căci Domnul dă tuturor aceeași șansă. Din nefericire, sunt oameni care nu se lasă învățați sau nu duc la îndeplinire ceea ce li se spune când primesc anumite îndrumări.
Tatăl ne-a învățat toate aceste lucruri, fiindcă dorește să primim binecuvântarea și neprihănirea Sa. Asta este ceea ce trebuie să primeze pentru noi și să ne fie scop în viață. Așadar, fii credincios față de ceea ce Dumnezeu te învață, iar viața îți va fi pătrunsă de minunata prezență a Domnului.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares