Dumnezeu este cel care Își realizează lucrarea și, de aceea, nu există din partea noastră necesitatea de a face nimic mai mult decât a-L ajuta. Nu trebuie realizată nicio lucrare la care Domnul nu te-a chemat, chiar dacă intenția este de a salva lucrarea sfântă. În contextul biblic citat mai sus, putem constata că Dumnezeu nu i-a cerut nimic lui Uza, dar acesta, din proprie inițiativă, a întins mâna să apuce Chivotul, pentru că boii era să-l răstoarne. Însă, Cel Preaînalt avea alte planuri față de ceea ce se întâmpla.

            Este adevărat că trebuie să facem tot ceea ce Tatăl ne pune în inimă și, atunci, cu mâinile la lucru, chiar El ne va călăuzi pașii de urmat. Să fii mereu convins că, dacă ”boii se poctinesc”, Domnul va face ce trebuie, căci El este puternic. Isus a spus că nu acceptă mărturia ce vine de la un om (Ioan 5.34), ceea ce explică de ce Uza și-a pierdut viața. Și alții au plătit scump neîmplinind voia Domnului, deși știau de ea.

            Din cauza păcatului lui Adam, ajutorul omului nu slujește la nimic în realizarea voinței sfinte. Chiar și rugăciunea, slava și alte lucruri pe care le aducem Domnului au nevoie de ajutorul Cerurilor. ”Despărțiți de mine”, a spus Isus, ”nu puteți face nimic” (Ioan 15.5). Cel mai bine este să trăiești în comuniune cu El, să fii atent la ceea ce El spune prin mijlocirea Cuvântului Său și a învățăturilor Sale puse în practică. Cine trăiește potrivit Duhului Său nu va avea nicio purtare care să nu fie pe placul Tatălui.

            Dumnezeu se află la cârma lucrării Sale și, dacă El îngăduie ca ceva să se întâmple, este de ajuns ca El să fie răspunzător de ceea ce trebuie făcut. Când omul vede prin forțele proprii vreo nevoie în lucrarea sfântă – și, atunci, face vreun lucru crezând că ajută pentru ca aceasta să nu sufere vreo pagubă, ci să fie desăvârșită – poate că face exact contrariul a ceea ce Cel Preaînalt plănuise. Așa cum s-a întâmplat cu Uza, o intervenție greșită poate atrage o judecată rapidă, iar omul își va plăti de îndată greșeala.      

            Nu este necesar să te strădui să faci ceea ce pare a fi drept, căci asta poate fi împotriva planurilor sfinte, chiar dacă chivotul se înclină într-o parte. Cel mai bine nu este să stai cu mâinile în sân, ci să lași pe Domnul să vorbească – ceea ce va face cu siguranță. Domnul nu întârzie, și nici nu este străin de desăvârșirea lucrurilor pentru a spune ceea ce trebuie făcut.

            Cine umblă potrivit Duhului sfânt nu va urmări împlinirea dorințelor desfrânate ale trupului. Omul care intervine împotriva voinței lui Dumnezeu în realizarea lucrării Sale păcătuiește. Nu este corect, de exemplu, să pui la îndoială dacă hotărârea de a schimba pastorul de la biserică este bună sau nu, și nici să-i faci pe unii oameni să se ridica împotriva voinței Celui Preaînalt. Străduie-te să faci totul pentru ca mânia Domnului să nu te ajungă niciodată.

            Oamenii care sunt pe placul lui Dumnezeu sunt cei care caută mai întâi să știe care Îi este voia, iar apoi realizează lucrarea cu forțele pe care El li le-a dat. Cei care se supun Domnului vor primi răsplata sfântă în Ziua de apoi.  

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares