O singură privire este de ajuns pentru a-ți da seama dacă cineva este sau nu rob al lui Dumnezeu. Oamenii care slujesc Domnului trebuie să-și dea silința de a-și ajuta semenii să se apropie de Dumnezeu. Cei care nu au fost mântuiți, chiar de doresc să fie asemenea fiilor Celui Preaînalt, nu vor reuși, din moment ce firea le este pângărită și, fiind stăpânită de păcat, se va arăta așa cum este.

            Robii lui Dumnezeu nu ar face niciodată ceva care să nu fie permis sau aprobat în Scripturi. Chiar de au vreun prilej de a acționa necinstit, nu-și vor pune mâna pe ceea ce nu este îngăduit. Nu vor face ca Saul, care l-a cruțat pe Agag și nu a omorât vitele cele mai grase și oile cele mai bune (1 Samuel 15.9), sub pretextul că le va da ofrandă Domnului. Există o delimitare clară între cel care slujește sau nu lui Dumnezeu.

            Trăind în prezența Celui Preaînalt, mântuiții transmit o bucurie, o încredere și o liniște ce îi cuprind și pe cei care li se află în preajmă. Îți face plăcere să vorbești cu un om care slujește Domnului. Însă, dacă acesta se va abate de la Calea cea bună, se va cunoaște imediat. Dintr-o singură privire, vom reuși să vedem ce se întâmplă în sufletul său, căci cine se supune Celui Preaînalt vorbește cu Cuvântul Lui.  

            Sufletul celor care nu slujesc Domnului le este măcinat de durere, căci nu suportă fericirea aproapelui, râvnesc la avuția celuilalt, la femeia sau bărbatul altuia, la robul celălalt și la bunurile altora. Acești oameni sunt mereu nemulțumiți, trăiesc pentru a se îmbuiba și, până la urmă, uită și ce au spus, fiindcă, în fiecare minut scornesc minciuni.

            Nelegiuiții sunt cunoscuți pentru duhul lor necurat. Niciunul dintre aceștia nu va fi capabil de a face binele. Când fac un act de caritate, se poartă astfel pentru a-și face imagine sau pentru a încerca să-și stingă durerea ce o poartă în suflet. Se află mereu în căutarea unui lucru care să-i facă să se simtă biruitori sau să fie recunoscuți drept binefăcători. Unii își cumpără titluri de merit pentru a avea o imagine corespunzătoare. Sărmanii de ei! Duhul înșelăciunii a pus stăpânire pe ei.

            Cei rătăciți se gândesc mereu la ei înșiși și, de îndată ce-și deschid gura, arată cine i-a înrobit. De la o clipă la alta, trec de la o stare de pace la una de război. De realizează că sunt pe cale să piardă ceva, își arată monstrul pe care-l poartă în suflet. Nu știu nici ce înseamnă îndurarea, dragostea și compasiunea.    

            În sens opus, fiii lui Dumnezeu au o apariție veselă și firească. Chiar de sunt umiliți sau înșelați, nu-și pierd dragostea sfântă pe care și-o poartă în străfundurile inimii. Sunt gata să ajute, trăiesc pentru a veni în ajutorul celor păcătoși și nu se leapădă niciodată de slujirea în Domnul. Acești oameni sunt un exemplu și un îndemn pentru fiecare dintre noi.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares