Dumnezeu nu a fost orb atunci când a stabilit dreptatea în favoarea ta. El plătise prețul reînvierii tale când te-a ales. De aceea, ceea ce a făcut pentru tine trebuie respectat. Biblia spune că Cel Preaînalt nu te-a răscumpărat cu argint sau aur, și nici cu bani, ci cu sângele prețios al Fiului Său (1 Petru 1.18,19). Așadar, împotrivește-te minciunii diavolului cum că mântuirea ta nu a fost făcută în mod drept.

Poate ai mers pe căi rele și, din această cauză, te-ai îndepărtat de Domnul. Însă, chemarea ta continuă la fel de puternică. Niciodată să nu asculți de ceea ce vrăjmașul îți spune, căci nimic din spusele sale nu are temei. Cel Atotputernic reafirmă în versetul citat din Isaia că mântuirea ta a fost făcută în dreptate – lucrarea pe care Isus a realizat-o pe crucea de pe Calvar. Orice om ce simte chemarea lui Dumnezeu pentru a face parte din poporul Său trebuie să creadă că a fost întemeiat prin moartea lui Hristos.

Când Dumnezeu mântuiește un om, acesta este iertat de orice nelegiuire. Astfel, el trebuie să se poarte precum Zacheu, care, având pe Învățător în casa lui, a reușit să se împace cu omul pe care-l înșelase. Isus a spus că prin această faptă a funcționarului ce strânge impozitele s-a dovedit că mântuirea a avut loc în casa lui. Cine își ascunde greșelile nu va avea izbândă și, aproape mereu, nelegiuitul trebuie să mintă pentru ca păcatul să rămână ascuns.    

Când cineva este mântuit, reușește să fie izbăvit de asuprire. Însă, înainte, oricât s-ar fi străduit, puterea asupritoare se făcea resimțită în viața sa. Vai de cel ce nu dobândește bunăvoința Domnului, căci asupritorii – demonii – nu îl vor lăsa în pace. Lucrarea pe care Dumnezeu o face în cel ce se căiește este mult mai complexă decât acesta își poate imagina. Pe lângă asta, odată cu confirmarea că a fost primit de Domnul, puterea cea rea nu îl mai poate atinge.

Mântuitul nu trebuie să se teme de atacurile vrăjmașului, căci viața îi este izbăvită de puterea diavolului. Astfel, se poate bucura de pacea și siguranța de care au parte fiii lui Dumnezeu. Creștinului căruia îi este frică să înfrunte pe demon nu a găsit încă poarta cea strâmtă și nici calea cea îngustă ce duce la viață (Matei 7.14). Pe de altă parte, cine se află în comuniune cu Domnul este îndrăzneț precum puiul de leu.

Mântuirea ne ține mereu departe de puterea infernală. Ar fi o mare tragedie dacă Satana ar putea pune stăpânire pe viața robilor Celui Preaînalt. Nu același lucru se întâmplă și cu cei ce nu au fost mântuiți, căci, nefiind reînviați în Hristos, nu sunt acoperiți de puterea Domnului, ce este foc mistuitor (Evrei 12.29), și, astfel, vrăjmașul reușește să se atingă de ei.

Dacă diavolul a reușit să te sperie, iar ție îți este frică de ziua de mâine, sau dacă în străfundurile inimii ai fost atins de vreo amenințare de-a lui, trebuie să te împaci cu Dumnezeu. Însă, pentru mântuiți situația este diferită, căci un hău îi ține departe de puterea cea rea.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares