Suntem răspunzători de lipsa adevăratei bucurii în orașele noastre și, din această cauză, oamenii își caută fericirea în locuri greșite. Carnavalul de la Rio de Janeiro, de exemplu, a scos aproape cinci milioane de petrecăreți în stradă, însă, după petrecere, cu ce au rămas? Și sărbătorile din luna iunie îi fac pe mulți să cheltuie bani, timp și sănătate pentru a se veseli. Noi avem Cheia bucuriei, dar nu facem nimic pentru acești oameni.

Încă de pe vremea apostoliei pământești a lui Isus, Filip umbla cu Învățătorul și, deși nu a fost ales pentru a fi unul dintre cei 12 apostoli, a realizat lucrarea lui Dumnezeu, ajutându-i pe samariteni prin mijlocirea Sfântului Duh. Ajungând acolo, s-a rugat lui Hristos, iar oamenii l-au ascultat, căci au văzut că era cu adevărat un om cu putere sfântă.

Nu putem condamna pe cei care nu știu Adevărul și se dedau păcatului; până la urmă, ei nu au Lumina și, deseori, ne închidem în noi și nu le arătăm ceea ce este adevărata Evanghelie a Împărăției Cerurilor. Lașitatea noastră, cât și frica de suferință ne-a închis gura. Însă, suntem răspunzători de multe greșeli pe care aceștia le fac și suferințele prin care trec.    

Când Hristos a intrat în sinagoga din Capernaum, a văzut mulți farisei și cărturari ai legii ce voiau să-L acuze că vindecă în ziua Sabatului; însă, chiar și așa, nu S-a lăsat înfricoșat. El a văzut un om cu mâna dreaptă uscată și l-a chemat în mijloc. Deși era înconjurat de oameni ce voiau să-L încrimineze, a poruncit ca omul să-și întindă mâna ce i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă (Luca 6.6-11)

Ceea ce ne lipsește este curajul, eliberarea de ceea ce este material – și nu puterea pentru a face lucrarea. Am devenit dependenți numai de plăcerile trupești, gândindu-ne numai la vacanțe, la mașină nouă, la casă proprie, când ar trebui de fapt să ne concentrăm pe lucrarea lui Dumnezeu. Ori, de tăcem, demonii lucrează și îi duc pe mulți în iad. Trebuie să dăm hrană celor cărora au nevoie de neprihănire !

Mult timp, diavolul reușise să aibă sub stăpânire pe samariteni, care au și refuzat să primească pe însuși Isus cu puțin înainte de sosirea lui Filip. Însă, asta nu l-a împiedicat de a se supune atingerii Sfântului Duh. Pentru cine este în Dumnezeu, nimic nu este imposibil, nici foamea, precaritatea sau prigonirea. Așadar, realizează ceea ce Domnul ți-a poruncit, căci El este cu tine în tot ce vei face (Iosua 1.9).

Fă ceva pentru cei rătăciți, precum Filip, care învățase de la însuși Învățătorul vestea de răspândit și mijlocul drept de a o face. El a propovăduit Buna Vestire a lui Hristos – Cuvântul – ce era auzit de mulți oameni, căci au văzut cum asupriții sunt eliberați și suferinzii lecuiți (Faptele Apostolilor 8.7), ceea ce a adus multă bucurie în toată cetatea.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares