Nimeni nu va fi ministru al Noului Testament dacă nu trece prin noua naștere, ce presupune iertarea păcatelor, botezul în apă și botezul în Sfântul Duh. Filip a trecut prin toate aceste etape până ce a ajuns la poziția de ministru al Evangheliei – iar cu noi nu poate fi diferit. Până la urmă, dacă lucrarea nu a fost făcută cu desăvârșire, aceasta nu va fi primită de Domnul Dumnezeu – iar cine va scorni un alt mijloc va fi neplăcut surprins în Ziua cea din urmă.

Toți oamenii ar trebui să se străduiască pentru a se înfățișa înaintea lui Dumnezeu ca slujitori tari (2 Timotei 2.15). Cine e mântuit știe că a fost atins de Domnul și, de aceea, a luat hotărârea de a-și dărui viața lui Isus. Așadar, a trecut prin apele de botez și a fost acoperit de Sfântul Duh. Chiar de a urcat aceste trepte, ispita este încă aievea, iar cine vrea să bucure pe Dumnezeu – și nu cade în ea – trebuie să caute prezența sfântă.

Când toți creștinii, exceptând apostolii, au fost alungați din Ierusalim din cauza prigonirilor, Filip a înțeles că trebuie să se coboare în Samaria și să ajute pe acel popor să treacă prin aceleași experiențe prin care a trecut el. În ceea ce-l privește, a trecut printr-o încercare sfântă ce l-a pregătit pentru a sluji mai bine Domnului. Astfel, folosindu-se de cinste și înțelepciune, el s-a dus înaintea samaritenilor și le-a propovăduit Vestirea lui Hristos.

Filip, rob dăruit al lui Dumnezeu, dorea ca acel popor să-și găsească rezolvarea problemelor. Orice creștin ar trebui să facă la fel față de cei rătăciți. Cine nu face nimic pentru suferinzi trăiește numai pentru sine, nedând importanță vieților ce nu s-au născut din nou. Însă, cei care, de fapt, sunt mântuiți știu că evanghelizarea este lucrarea ce atinge cel mai mult inima Tatălui.  

Propovăduind Buna Vestire, Filip a făcut ca acei oameni să primească credința adevărată în Fiul lui Dumnezeu și, astfel, să fie scăpați de demoni. Astfel, samaritenii fiind făcuți fii ai Domnului, diavolul nu mai putea să-i asuprească și, izbăviți de păcate, puteau să se bucure de binecuvântările sfinte. Drept rezultat, cocoșați, paralitici și alți asemenea suferinzi și-au putut găsi vindecarea. Asta înseamnă când Evanghelia își începe lucrarea.

            Taina a fost de a vorbi samaritenilor despre lucrurile referitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Hristos a spus că, atunci când vine această Împărăție, izbăvirea celor îndrăciți este făcută pe loc, căci răul este dat afară. Filip știa că o discuție nefondată nu scăpa pe nimeni de puterea întunericului. De aceea, vorbea despre Numele slăvit al lui Isus, în care se află ajutorarea noastră (Psalmii 124.8). Lucrarea desăvârșită este succesul garantat!

            Scopul propovăduirii Evangheliei rămâne același. Nu putem permite să fim la discreția unor așa-ziși luminați, pentru care modul drept de a face azi lucrarea lui Dumnezeu este diferit de cel din vechime. Asta este, însă, o simplă prostie. Până la urmă, suntem trimiși să învățăm pe alții aceleași lucruri pe care Domnul ni le-a învățat. Tot ceea ce e diferit de acestea vine de la diavol.  

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares